Noroc cu ghinionu

Spuneam ieri ca am de umblat toata ziua. Si ca sa va dati seama ca nu bat cimpii, am ajuns pina in CA. Adica, ce poate fi mai umblatura de-atit?

De pornit am pornit-o cu stingul intrucit nu s-a putut face booking-ul online pentru ca tocmai le cazuse online-ul. Asa ca a trebuit sa-l facem la Otopeni. Si l-am facut, numai ca am gasit business class numai pina la Amsterdam, urmind ca acolo sa vedem ce putem face pentru zborul peste ocean. Zborul misto, stewardesa misto, mincarea de cacat, dar am dres-o cu patru sticlute de black label, ca doar am spus ca stewardesa era misto si nu m-am referit doar la infatisare.

Da, dar ajunsi in Amsterdam, ghinionul ne-a intimpinat cu covor rosu. Nu erau locuri vacante in business class. Pina la urma, sotia a reusit sa-l imbrobodeasca pe seful steward si ne-a dat doua locuri la Premium Comfort, care nu e rau deloc, dar nu se compara, totusi, cu business class unde stai lungit ca-n pat. Aici scaunele sunt mai … fotolii si mai comode decit la Economic iar serviciul, papa si bautura au fost exact ca la business.

Va intrebati in ce-a constat norocul? Pai aflati ca am primit locurile Premium Comfort fara sa mai platim cei 400 de euro, cit era diferenta de clasa. Ba si-au cerut si scuze ca nu le-a mers online-ul si ca din aceasta cauza nepotelul nostru nu va putea primi casutele de portelan care se ofera cadou numai la business class. Cind am spus ca sotia l-a imbrobodit, n-am exagerat. Ca steward-ul a dat fuga si ne-a adus si doua casute de portelan. Si uite asa am calatorit in conditii infinit mai bune decit la „economic” si fara extra mula. Ca daca am fi gasit locuri la business ar fi trebuit sa platim diferenta care era vreo 1900 CAN. Totusi, nu mint cind spun ca as fi preferat sa platesc banii aia numai sa nu trebuiasca sa stau 8 ore in pozitia lu’ „patru”. Bine, un patru mai deformat, mai alungit, dar nu atit cit mi-as fi dorit. Si nu stiu din ce motive astia au deviat de la ruta obisnuita, ducindu-se la dracu prin nordul Iceland-ului, taind Greenland-ul, cind ruta obisnuita trecea pe deasupra Angliei, la sud de Greenland si mult mai la sud de Iceland. Asa ca au lungit ruta cu inca o ora si nu-nteleg de ce. Sa se fi mutat razboiul in mijlocul Atlanticului?

Ajunsi acasa, am avut o surpriza de proportii. Apa calda era calda, ceea ce va doresc si voua. Tot la surprize as trece si luna. Pentru ca veniti de la virgula aia ofilita de eclipsa, am dat aici peste o imensa Luna plina.

Splendoare-n iarba

Asta este o adevarata splendoare-n iarba. Zburda sopirlele de-ai zice ca le-a dat cod rosu. De fapt, incearca si ele sa-si incalzeasca ciolanele degerate de soarta nemiloara care nu le-a-nzestrat cu caldura-n conducte. Cred ca sotia face parte din regnul respectiv ca poate sta la soare ore intregi. Eu am circulat in jurul piscinei vreo 45 de minute, ceea ce este un record peronal pe care l-am premiat cu un prosecco de la frigider cind, rapus de energia calorica venita din vazduh, am reusit sa ma tirasc pina-n A/C-ul caminului. In cele 45 de minute am intrat de cinci ori sub dus. Si era doar 9am.

Programul de astazi se axeaza pe vizionari. Joaca Anglia. Joaca si Romania, dupa. Asa ca intrevederea cu soarele s-a cam terminat. Nu si cu prosecco. Cu ala voi mai avea un schimb de replici, ca din cite am observat, ne intelegem.

De mincat vom minca, dar cred ca va gati sotia ceva de pe la Publix, ca n-o sa faca canicula-n casa de dragul unor senvisuri. MmmDa! Sau poate un ceai, ca-n rest, e ogorul meu si nu se baga. A propos, inainte sa ne luam, imi spunea ca face niste prajituri de care nu facea nici Nestorul, la vremea lui, inainte sa pice peste Calea Victoriei. Si am crezut-o. O cred si-acum, desi n-am avut inca ocazia sa le savurez.

Intrucit nu sunt vreun Minoiu sau vreun Domozina, sa va tin la curent cu „minutul si scorul” am sa revin dupa meciuri cu rezultatele finale. Ramineti pe receptie.
De cacat. Si Anglia si Romania. Cel putin Anglia a cistigat, dar ai nostri au luat-o duios sub coada, de la austrieci.

Bun. Am rezolvat-o si cu meciurile. Ce altceva sa mai fac? A, da. Sa impachetam si sa plecam spre TO. De fapt am ajuns dupa cele doua ore si jumatate de zbor. Avionul asta a cam dat prin hirtoape, dar nu foarte adinci. Iar acum, acasa fiind, sunt rupt de somn. Asa ca, buonanotte a tutti!