Priveste-ma-n versuri! (65)

Plicul

by papa

Ti-ai ingropat in mine ginduri,
Ce te munceau la ceas de taina
Si ma stringeai la piept nebuna,
Ma sfisiai ca o tirana.

Ma sarutai cu buze ude,
De-a lacrimilor lung suvoi
Si ma purtai cu tine-n patul,
Pacatului stiut de noi.

Tu sprijinita ma sorbeai,
Cu-a ta privire calda, uda,
Simtind in tine cum crestea,
Aceea dorinta ce inunda.

Si sinu-ti tare-l apasai,
Pe gura mea muta de vise,
Cind voluptatea-ti dezgoleai 
Si pulpele-ti de dor incinse.

Si-apoi destinsa  te pierdeai,
Surizatoare-n somnu-ti dulce,
Ca boarea, pielea s-o-nfioare
Si trupul lenes sa ti-l culce.

Eu raminind sa iti veghez, 
Faptura de dorinti trudita,
Un plic facut bucati, in pat,
De o femeie-ndragostita.

Priveste-ma-n versuri! (63)

Viitorul trecut

by papa

Parul ii ninge, ochii ii ploua
Iar trupu-i vibreaza lovit de furtuni,
Se-ascunde in umbre, se-ascunde de sine,
Privindu-si tacerea
Cu ochii-i nebuni.

*

Azi e durere, miine, iertare.
Umbra ei trece, pasindu-i pe piept,
Acolo-i durerea, durerea mortala
Si-n mintea-i muncita,
Asta nu-i drept.

*

Priveste in urma, priveste-nainte,
Totul e haos, ilogic si slut.
Ar vrea sa dispara, dar umbra-l opreste,
In chin sa-si traiasca
Viitorul trecut.

***

Priveste-ma-n versuri! (62)

-Mereu ti-am admirat filetul
Si talia-ti hexagonala
Si ti-as propune, azi, de-a dreptul,
O intilnire … sexuala.

-Stiam ca imi admiri filetul
Si talia-mi hexagonala
Si o sa-ti spun si eu, de-a dreptul,
Esti metric, eu, imperiala.

Priveste-ma-n versuri! (61)

Sunt precoce si-s roman,
Descendentul lui Traian,
D-asta ma si port in toga,
Ca sa readuc in voga,
Stilul „Nero”, „Caracalla”,
Ca atunci cind incep scoala,
Toti sa-mi spuna-n cor, constant,
„Morituri te salutant!”

Dati-le-un cenaclu, o flacara, … ceva !

Era si-atunci mare nevoie de cenaclu,
Numai c-acum, patriotismul s-a scurs, ca ploaia, in canale.
Straini si tradatori au pus gheara pe tara,
Iar neamul nu mai are, in vers, cin-sa-l uneasca,
Ca-n ochi sa-i scuipe si crunta socoteala sa le ceara,
„Tradatorilor de Tara„

Ați cultivat și vântul și furtuna
Și n-ați avut măcar un lucru sfânt,
Ce iese după voi v-a fost totuna
Ați ofensat și oameni și pamânt.
Nu v-a fost mila nici măcar de mame,
Ați aruncat idei în pușcarii,
Voiați să moara patria de foame
Și, dacă-ați mai putea, ați mai voi.
Ați ars cuvintele limbii romane
Pe ruguri de-mprumut, duhnind urât
Din câte trei ciobani aflați la stâne
Voi pe toti trei rizind i-ati omorit.
Nu v-a fost greu și nu v-a fost rușine
Să macinați ținuturi și statui,
Voi, fii ai pustiirilor străine
Printi sumbri ai domniei nimanui.
Tradând pe Basarabi, pe Brâncoveanu
Ați încercat sa stingeți acest neam,
Voi v-ați vândut și inima și lanul
Și cifru-n care noi ascunsu-ne-am.
Ați îndoit lumina țării dreapta
Si ați murit visând-o în noroi,
Iar azi când nici mormântul nu va rabdă
Mai reveniti in lume ca strigoi.
Voi, care cu o furie dementă,
Sfidind istoria acestei țări
Daduseți Romania în arendă
Închiriind-o celor patru zări,
Ați dus în capitalele străine
Acelor ce și azi valeți plătesc,
Pamânt de-al nostru, soclu de suspine,
Și-ați dus chiar subpământul românesc.
Coșmare țin pe cer această noapte
Și voi mai apareți din când în când
Când vă aruncă gropile urlând
Că nu mai pot nici ele să vă rabde.
Însa acum, când șansa nu mai este
Să vindeți patria, batrâni strigoi,
Voi ne salvați de sumbră-va poveste
Vânzându-vă din viciu, voi, triștii, între voi.

(Adrian Paunescu – Manifest pentru mileniul III, Ed. Eminescu, 1984)

Priveste-ma-n versuri! (56)

Bate toamna in fereastra,
Cu cromatica-i de foc,
Coborita din albastru,
In al lumii noatre troc

Ca de cind s-a dat ea dusa,
Cu o viata austera,
Ne-au blagoslovit dementii,
Distrugind o emisfera.

-Vezi cum faci de asta data,
Atirna-i de cite-o craca,
Sa-i usuce vintul iernii.
Fa Craciunul sa ne placa!

Priveste-ma-n versuri! (55)

Un cocos dintre aceia ce domnesc peste-o ograda,
Se visa cu ochii mintii, far’ ca nimeni sa il creada,
In iatacuri c-o cadina-n voluptoasa-i unduire,
Daruindu-i-se toata, fara moft si-mpotrivire.
Dar trezit de-o ciuguleala, chiar afara, in gradina,
Se gindi, privind spre ceruri, „Doamne, de n-ar fi gaina”

Gaina:
E nauc, dar ii pup ghiara pentru-o calcatura, doua,
Ca-i e mintea bramburita, cind a mea-i sa stau pe oua.

Priveste-ma-n versuri! (42)

In ianuarie ce vine,
Voi face verificari,
Sa ma conving ca-n Florida,
Exista denivelari.

Ca ar fi pacat, bag sama
Si va jur, iti piere cheful,
Sa-i admiri numai natura,
Ignoridu-i relieful.

La fel si cocotierii,
Admiri stilul frunzelor,
Cind valoare lor rezida,
In marimea nucilor.

Dar de-ajuns cu lincezeala,
Cum ajung, ma pun pe treaba,
Sa ii fac cartografia,
Chiar de-o fi s-o iau la ….. graba.

Priveste-ma-n versuri! (41)

Am plecat de dimineata

Sa-mi gasesc pe plaja-un loc,

Dar sa nu ma ard prea tare,

Mi-am adus si o … sun block

*

Ca am un pigment timpit

Si desi nu-mi este bine,

Stau, de dragul sanatatii,

Demn, cu unsoarea pe mine.

***

Negarea negatiei

by papa

Eu nu flirtez cu nemurirea,
Nici nu culeg nemarginiri,
Nu storc oceanului nelinisti
Si nu pling doar nefericiri.

N-alerg nisipuri ne-ncepute,
Nu zbor in haul neputintei,
Nu ma imbat cu ne-alcooluri
Si nici nu-ngenunchez nefiintei.

Dar

Nu pot sa nu te-adun in valuri,
Nu vreau sa nu-ti soptesc turcoaze,
Gind nu-i, sa nu-ti sarut faptura,
Nu-i sete, far-a-tale oaze.

N-am ochi, ca umbra sa nu-ti vada,
N-am buze, trup sa nu-ti alerge,
Nu-s verde, de n-ai fi smaralda
Si n-as fi rob, de n-ai fi lege.

Nu te-as iubi, de n-ai fi tu,
N-as vrea sa nu te simt mereu,
Eu n-as vibra, de n-ar fi tie,
De n-ar fi “tie”, n-as fi “eu”

***