Thalia day

Ehe, trecut-a un sfert de secol de cind ma dansam pe muzica asta pe la petrecerile pe care le organizam. Veche, da’ inca buna! Ma refer si la muzica. Evident. Ca la petrecerile in deplasare era muzica rock si disco. Numai la noi era italieneasca, sud-americana, frantuzeasca, funk si disco.

Dar anii au trecut, sa-i fut, si de la sexoasa Thalia, am ajuns la bucatareasa Thalia. Ca daca ne tot intilnim cu prieteni din alte ere, evident ca e musai sa se lase cu haleala si bautura, ca doar romani suntem, ce mama dracului. Si cum in apartament e locul cam strimt si nici eu nu sunt dispus sa-l „odorizez” zilnic cu mirosuri de mincare, o ardem pe la circiumi, ca doar d-asta au fost inventate. Si pentru ca Thalia ne e aproape, am tabarit pe ea si la prinz si seara, la cina. Numai ca seara eu am luat o salata cu shrimpi si avocado intrucit nu mai aveam loc de alte preparate carnoase. La prinz avusesem o ciorba de burta care a fost delice. C mi-a adus si-o sticla cu palinca, stiind ca stau prost cu pofta de mincare, dupa cum se vede. E si cind am luat o gura, mi s-a indreptat paru-n cap. Tare, nene si rau de buna. Asa ca asta si celelalte doua vor lua drumul CA, ca pentru aici imi luasem un Black Label din Amsterdam la care lucrez cu meticulozitate, dar si cu rabdare.