Circuitul miliardelor in natura

Oare știți voi ce e ăla CPP? Nu știți, dar veți afla, ca așa sunt eu, nu tin nimic ascuns, dau tot din casă. Si am să vă iau pe ocolite ca să nu vă produc un soc termic la nivel cranian.

Canada este un satelit care face parte din grupul celor mai dezvoltate 7 tari din lume, in plan economic, tehnologic si militar . Dacă însă veți întreba „de ce?” nu veți primi nici un răspuns. Asta pentru ca aceasta Canada nu e nici in primele 10, iar dacă e să includem si factorul militar in ecuație, n-ar ocupa nici locul 50. In concluzie, Canada e de fapt un vot in Consiliu de Securitate si alte consilii înființate la mișto, pentru ca „frații” americani să obțină ce-si doresc. Fluctuațiile US sunt automat si fluctuațiile Canadei. Este un fel de simbioza economica, militara si câteodată, politica, ca in momentul de fată când planeta si satelitul s-au aliniat in rele si nenorociri.

Dar să revenim la bani, că parcă de ei spuneam ca voi vorbi. Si am sa încep, declarând si sus si tare că filantropia costa. Nu in definiție, dar sigur costa in realitate. Si la fel de sus si la fel de tare declar ca in zilele noastre nimic nu este ceea ce pare a fi. Cine are de gând să mă contrazică, n-are decât, dar după cum se poate observa, pina si eu port mască.

Avortonul cubanez care păstorește acest satelit, a decis, cu de la sine putere si dintr-un motiv nejustificat, să finanțeze, alături de americani si alți dobitoci vest-europeni, războiul din Ucraina. Mai nou, cu ocazia COP28-ul din Dubai unde si-au dat rendez-vous toate căpeteniile apocalipsei pentru a speria lumea cu schimbările climaterice generate de flatulența vacilor, avortonul bulangiu a decis să-i ajute si pe filipinezi să scape de bășinile poluante. Cum? Trimițându-le miliardul. Si uite așa va mai agonisi si el încă o roaba de bani din taxele celor care produc ceva pe lumea asta.

Si ca un colac de tractor peste un pui de pupăza, poponarul a aflat ca banii de pensii s-au cam evaporat. Pai si atunci, dintr-o mișcare scurta a încheieturii labei drepte, a semnat mărirea contribuției canadezului de rind la CPP (Canada Pension Plan) . Pentru ca Ucraina trebuie ajutata, chiar dacă războiul e deja pierdut. Ca dacă nu-i mai dăm lui Putinica ținte de distrus acolo, va veni peste noi si va cotropi Canada. Logic, nu? Si totuși e o logica, malefica, dar logica.

Că am așa o impresie care începe sa se transforme in senzație, cum că aceste ajutoare sunt concepute a efectua o mișcare de du-te – vino (biela-manivela), prin care căpeteniile să se căpătuiască in numele acestor inițiative filantropice. Mai pe scurt si in limbaj stradal, X ii da lui Y 1 miliard. Miliardul se împarte după cum urmează. 300 de mil ii sunt returnați prin off shor-uri donatorului X, 100 de mil isi trage Y, care nu are de dat socoteala nimănui (cazul Zelenskyy fiind de notorietate), din ce rămâne își trag si trepăduși lui Y dreptul iar cauzei ii mai revin 500 de milioane cu care să supraviețuiască până la următorul act filantropic. Că nu știu dacă se cunoaște amănuntul, că nu doar războiul, dar si toate cheltuielile interne ale Ucrainei sunt acoperite tot din cerșeala. Ucraina e pe butuci, dar cine-si permite să spună că asta au realizat căpeteniile apocalipsei cu cele 300 de miliarde „donate”? Nu, domnilor, Putinica e de vina că nu s-a lăsat învins. Ce-o fi fost in capul lui?

Știu, pare prea simplu si neverosimil ca sute de miliarde să fie furate la lumina zilei si fără ca vreun Eliot Ness să sară de cur in sus. Numai ca atunci când deții puterea absolută si controlul total si când corupția este instituționalizată, orice este posibil. De reținut că puterea actuala americană a refuzat să ceară Ucrainei justificarea sutelor de miliarde dispărute. Iar asta evident că ii încriminează. Numai că cine să-i tragă de răspundere când toata filiera e cumpărată? Iar de necumpărați (incoruptibili) se ocupă presa si justiția aservite, in cazul in care-si permit să pună întrebări stânjenitoare sau să enunțe vreun adevăr compromițător.

Cam asta se întâmplă in timpul acestor crize provocate, că doar nu sunt masochiști să le provoace ca să piardă. Crizele, in marea lor majoritate sau totalitate, au ca scop transferul legal, pe cai ilegale, al taxelor din visteria statului in conturile personale ale căpeteniilor. Pe cale de consecința, cineva trebuie să reumple golul rămas si cum căpeteniile sunt producătorii golului, e cam clar că tot contribuabilul trebuie să-l umple. Si uite așa cresc taxele fără ca cineva să crâcnească, fie ca-i război, pandemie sau vaccinare. Iar ciclul se va repeta întrucât miliardele trebuie să-si continue circuitul predestinat.

Dar pentru că furtul este un prerogativ al puterii, populația va fi constrânsă la o viată cumpătată, de austeritate, axată numai pe necesitați. Un conglomerat de kibbutz-uri in care nimic să nu ne mai aparțină, nici măcar noi înșine. Vom fi scanați ca orice șaibă de la Home Depot sau Dedeman, mai pe românește. Nu credeam ca o voi spune, dar speranța e intr-un Trump, un Putin si care-or mai fi, că dacă e să fie după Schwab, Ursula, Biden si Trudeau, am belit-o.