Splendoare-n iarba

Azi e zi de sarbatoare,
Ziua cind noi voiosii fotbalisti,
Vom privi finala mare,
Cind mai veseli, cind mai tristi.

Ce, nu credeti ca m-am jucat si de-a fotbalul? E adevarat ca au trecut 22 de anisori de cind ma zbenguiam in iarba, aparind reputatia companiei la care lucram, dar tot fotbalist ma numeam. Mai ales ca stateam la pomana si marcam goluri in draci. Iata si echipa care continea si patru romani.

Dar sa revenim la gloabele noastre. Asa dupa cum spun si versurile, azi e zi de sarbatoare. Chelsea se va contra cu javrele de la PSG si tare mi-e teama ca va fi abuzata ciineste. Nu stiu cite gauri va lua, dar n-as vrea sa aibe soarta Realului (0-4) si nici a Anisimovei la Wimbledon (0-6 0-6).

Vom vedea, ca la urma urmei, nici Chelsea n-a jucat rau. A avut si noroc, ce-i drept, dar norocul face parte din recuzita invingatorilor. Pentru ca nu vad cum ai putea pretinde, ca looser, c-ai avea ceva noroc in trusa cu scule.

Dar fiind zi de sarbatoare si noi fiind mai romani, de felul nostru, e de la sine inteles ca astazi am servit crenvursti cu mustar. Ca eu d-asta adoram, inca din frageda copilarie, Intii Maiul Muncitoresc a lui Ceasca. Vis-a-vis de casa, pe Dorobabti, era COS-ul. Linga el, Gradina Trandafirilor. Iar la colt, beraria Poarta Alba. E si acolo se executau crenvurstii, afara-n strada cind se formau coloanele de „protestatari” pe Polona si pe Dacia. Ce timpuri, ce crenvursti!

Babele se oua …

Dis de dimineata, contrar uzantei, dormeam. Din momentul in care m-am trezit, 7:30, am observat cu stringeri de inima ca cerul isi schimbase culoarea care-l consacrase. Nu ploua, dar statea sa ploua si asta pentru ca, probabil, babele se pregateau sa oua.
Lunch-ul l-am luat tot la BICE pentru ca sotia isi dorea si ea un Carpaccio. Si bine am facut ca ne-am dus, intrucit de miine restaurantul respectiv intra in renovari. Poate suna ciudat, dar nu e, intrucit acum e off season in Florida si multi inchid din lipsa clientelei.

De data asta, am luat impreuna o salata Tre colori, pe care am impartit-o, un Carpaccio si Tuna tartare.
Dar ce m-a dat pe spate e ca la o masa vecina erau citeva babete care cotcodaceau fericite in timp ce afara incepuse sa toarne. Sigur se ouasera.
Noroc ca ploaia a luat o pauza suficient de mare cit sa ajungem la masina si s-o luam repejor spre casa. La timp, as spune, intrucit o ditai ploaia s-a revarsat peste noi. Numai ca fiind deja in masina, n-am bagat-o in seama, desi o bagasem deja in alte alea.

Iar acum astept sa inceapa finala Cupei Campionilor.
Si un mesaj pentru securitatea romana „dragilor sa stiti ca tin cu Paris Saint Germain, cocosii din ograda lui Macron, seful vostru suprem.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
PSG a cistigat cu 5-0, umilind-o pe Inter. Banuiesc ca Macron e ud de fericire.

Dupa meci m-am apucat sa compun salata pentru „tea time”