Snitel alla Lunguletu

Nu e vorba de vreo inventie personala, ci mai mult de-un moft. Pai da, ca eu cind m-am apucat de snitareala, am avut in creieri un tel anume. Adicatelea, mai pe scurt, Snitel Milanez. Si iata cum s-a scoborit ideea in mintea-mi muncita de ginduri culinare si mai ales bifurcarea Milan, Lunguletu.

Fiind sunat, am raspuns, desi in general evit. Si din vorba-n vorba, am trecut la amintiri, ambi avind tineretile strins legate de restaurante, baruri, discoteci si alte stabilimente de cultura ale Epocii de Aur. E si cind am ajuns la braseria din Athenee, n-am putut omite faptul ca in acele vremuri de rastriste si jale, cu un pol puteai sa comanzi un snitel milanez si-o bere. Si tot cu un pol puteai avea un biftec tartar la Mignion, in Amzei. Ce vremuri! Ce gagici! Pardon, ce preturi! Trai, neneaca!

Numai ca in momentul in care l-am pronuntat pe „milanez”, un fior nostalgic mi-a strabatut trupul de jos in sus, oprindu-mi-se-n cap. „Astfel dorinta-i gata … ” vorba poetului.
Lovindu-ma din prima,
Zvâcnind a mele tâmple
De dorul lui și inima
Și sufletu-mi se împle. Asta ca sa continui parafrazarea amicului, de mult dus „la steaua” care-a rasarit.
Asa ca nu-mi raminea decit sa-l dezghet pe porcu. Numai ca sotia s-a arata dornica de-un piept de pasare. Si cum dorinta ei, porunca-i pentru mine, m-am executat in liniste si consens. Da dar, in afara de pieptul meu, n-aveam alti piepti prin casa, asa ca am dat fuga si l-am achizitionat fara mari eforturi de la Metro pe cel solicitat. Mare, neica! Da, dar sotia nu s-a aratat incintata nici de garnitura cu spaghetti milanese. Asa ca snitelul ei milanez a suportat o transformare contra naturii, motiv pentru care a trebuit sa-i schimb denumirea in „Snitel alla Lunguletu” intrucit ea-l dorea cu varza calita. Si cu varza calita i l-am servit. Nu stiu cum s-a-mpacat varza cu mozzarela si parmesan-ul, dar sotiei i-a placut si asta pentru mine a fost ca o izbavire.

Mateus mi-a ramas de la botez, intrucit tinerii au baut bere si „trecutii”, apa. De, ale batrinetii valuri! Dar nu mi-a parut rau, intrucit doua sticle am oprit eu si doua i le-am dat Piratului.

Altra giornata, altra mangiata

De data asta, chiken confit. Nu trebuie sa urlati, ca stiu, nu-s cazut in cap. Dar daca n-am avut rata, ce era sa fac? Sa stau cu bulanele de pui in congelator? Asa ca le-am facut pe ele confit. Procesul e simplu, dar dureaza doua zile. Mai intii pui sare din abundenta pe bulane si le bagi in frigider pentru 24 de ore ca sa elimine apa. Iar a doua zi, le scoti frumusel, le tamponezi cu paper towel, pina-si pierd luciul apos si le scufunzi in ulei. Asa poti sa faci si cu bulanele de rata, numai ca daca ai bani de aruncat sau grasime de rata in frigider, ideal e sa le scufunzi in grasimea respectiva. eu am avut ceva untura de pasare, ca am colectat pieile si grasimile de la mai multe ciripoaie si am facut, pe linga untura respectiva, niste jumari de mori mincind. In cazul asta „mori” are sensul de extaz gustativ maxim.
In fine, asa scufundate, am pus in untura cu ulei, ca nu aveam suficienta untura sa le acopere, niste crengute de cimbru, rosmarin si oregono, plus fo patru catei de usturoi si ceva piper. E, si copaia respectiva o bagi frumusel in cuptor la 250F pentru vreo 3 ore. De mentionat ca la temperatura respectiva, bulanele nu se prajesc. Se fragezesc si se gatesc, dar nu se ard, ca la deep fry. Asa ca atunci cind le scoti, dupa trei ore, daca ai tigaie cu teflon le prajesti pe partea cu pielea pentru a-i schimba paloare de mortaciune intr-una bronzata si apetisanta. Dar daca nu ai teflon, baga-le, tata, citeva minute in cuptor, la broil, pina se rumeneste pielea. Nu trebuie sa le intorci pentru ca pe parte carnoasa le usuca si aia oricum are ceva culoare.

Ciorchinii aceia rosii sunt curents (coacaze) pe care le-am primit de la prietena noastra care are o ditai tufa in backyard. Asa ca am folosit la decorat, dar am facut, dupa cum se vede si compot care daca-l alcoolizez, s-ar putea sa-mi placa si mie, nu numai sotiei, care a terminat un borcan. Si mai spun ca in compot nu am pus zahar, ci maple syrup, cite o crenguta de menta, doi stropi de esenta de vanilie, doua felii de portocala si cite una de lamiie. Poate ca si un bat de scortisoara ar fi fost OK, dar mi-a fost teama sa azmestic prea multe savori.