Cu exceptia temperaturilor neprietenoase, soare a fost din belsug sau din belciug, ca statea atirnat ca prostu, in loc sa goneasca frigul, asa dupa cum ii cere fisa postului.
De dimineata am pus-o de un breakfast elegant, in speranta c-o vom tine tot asa si-n restul zilei. Si nu m-am inselat. Ochiuri, ciuperci si-o salata cu prosciutto crudo in loc de somon afumat. Prinzul a fost cu wings ca sa nu bagam burta-n draci. intrucit, cum spuneam, seara ne invitasem unul pe celalalt la restaurant. Si ca sa vezi coincidenta de potriveala, s-a-ntimplat sa fie acelasi restaurant, Bleu Provence. Asta e un local mai fitos pe care-l mai calcasem in anii trecuti si de care ne declarasem multumiti. Si pot spune ca si de data asta s-a prezentat la o valoare ridicata. Din toate punctele de vedere. Dar decit sa platesti pe jumatate si sa pleci plin de draci si de borhot, mai bine sa dai cam cit am dat pe sacoul cumparat acum citeva zile si sa pleci binedispus si satisfacut, in gura si in minte.
Eu am luat in deschidere tuna tartare cu plantain chips, sotia, supa de peste. Apoi am avut amindoi cite un Wagyu Filet Mignon cu scalloped potatoes care se topea in gura. Iar la desert, sotia a luat un Honey Lavender Creme Brulee iar eu un Crape Suzette servit cu Blood Orange Sorbet si Caramel Drizzle. Pot spune ca, desi nu ma omor dupa dulcegarii, toate au fost de nota zece. In primul rind lavanda ii da o aroma incredibil de misto cremei, combinatie de care inca nu aflasem. Iar sorbet-ul de portocale singerii a fost cea mai misto „inghetata” pe care am mincat-o pina acum. O finete si-o savoare de vis. Si cel mai important, nu era dulce sa te lesine. De fapt sorbet-ul, in general, e mult mai putin dulce decit inghetata. E, si cum altceva notabil n-am mai savirsit in restul zilei, ma voi opri aici cu lalaiala. Mai ales ca sunt si ceva poze. De fapt poze cu menu-ul complet puteti gasi pe site-ul restaurantului.
VatiClanul Papei 