Orele noastre de masa sunt, in general, 7 – 12 – 17. Iar asta se-ntimpla, fie ca e weekend, fie ca nu e. Asa ca la aceaste ore nu raspund la provocari. Zilele le incepem, invariabil, cu breakfast-ul. Am incercat noi sa le incepem cu lunch-ul, dar n-am reusit. Mai ales eu, carele la 3 sau 4 din noapte sunt drepti, ca viezurele.
Asa caci, cu noaptea-n cap si ochii cirpiti, am executat o salata de fructe. Nu ca-mi arde mie buza s-o dau in dulcegarii, dar daca asta-si dorea sotia, era firesc sa-mi doresc si eu. Pai, nu? Si cum cumparasem doua dragon fruits, care sunt produsul unei specii de cactus, am folosit si coaja unuia pentru o prezentare mai gigea. In salata am mai pus, pe linga miezul acestui fruct, ceva ananas, blueberries, papaya si capsuni. Din zahat ars am facut si un sugiuc, care ar fi trebuit sa iasa dantelat, asa cum il vizualizasem in creieri mei somnorosi si cum imi iesise in alte dati, dar bag sama ca de data asta mi-a tremurat mina. Singurul lucru laudabil e ca toata casa mirosea a zahar ars, ceea ce dadea un iz de sarbatoare.
La prinz, din motive de cafea si napolitana consumate pe la 10, plus un smoothy facut din celalalt dragon fruit , am servit ceva subtire. Citeva fisii de bacon cu o salata de mix beans. Dar tot din serviciul cu farfurii patrate. Ca asta e explicatia titlului.
Iar pe la cinci, am executat niste fileuri de podock cu cartofi prajiti si tzatziki. Pestele l-am dat prin corn starch si bere, nu prin faina, ca sa fie mai crocant la suprafata. Un fel de tempura. Si pot spune ca initiativa a meritat si-o voi repeta.
VatiClanul Papei 