Litoralul anilor ’70 a fost cam tot ce nu-si doreste un parinte pentru copilul lui. Cum oi fi reusit sa scap intreg din iuresul acelor vremuri, nu stiu si nici ca-mi pasa, ca doar n-am fost singurul, dar privind in urma, imi cam dau seama ca daca fi-meu mi-ar facut, ceea ce le facusem eu alor mei, atunci, as fi fost mincat. Dar pe de alta parte, parca-mi pare rau ca nu a avut si el tineretea noastra, a alora care o ardeam zilnic prin baruri si discoteci. Dar fara doar si poate ca ma refer strict la distractii, nu si la…
… atunci, pe la inceputurile ’70-ilor, ajunsi la capatul rabdarilor cu Militia din Mangalia Nord, care ne haituia cam cum haituieste Tiriac, mistretii, am hotarit sa ne relocam, mai la Nord, spre Delta, dar nu ca sa-i numaram Dunarii stiucile, ca nu de alea ne ardea noua, ci de „stiucile” bipede din Mamaia, cea mai Copacabana romaneasca la acea data si probabil ca si la data actuala.
Limba asta de pamint, numita Mamaia, o splendoare naturala intre Marea Neagra si Siutghiol, era la fel de bintuita de straini, ca si Mangalia Nord. Singurul ei dezavantaj era vecinatatea Constantei. Si nu atit a Constantei, cit mai ales a constantenilor. Nu ca aia ar fi avut trei capete si opt picioare, dar erau gasti care monopolizau unele zone si unde nu prea era loc de-ntors. Probabil, desi nu mi-a spus-o nimeni, si ei erau deranjati de stolul de lacuste bucurestene venit la imperecheri valutare.
Deci, cum spuneam, patrundem in Mamaia. Fiind deja seara, ne-am cazat la un hotelas à côté de Perla care era ochi. Mincam pe fuga la un restaurant din apropiere si intram in Black & White care era la citiva pasi. E si cum intram, asa si iesim pen’ca discoteca era goala, pusca. „Bai, la astia si discotecile fac nudism?” zic si-o tundem la Piccadilly. Discoteca asta, mai fitoasa, se afla pe partea cu Siutghiolul si urcai mai multe trepte pentru a da nas in nas cu intrarea. Intram. Buluc de lume si ce era mai placut ochiului, buluc si de fete. Multe neica, parca se iesise de la Tricodava, din schimbul de dupamiaza. Totusi, spre deosebire de Tricodava, astea erau paralizante, ca ne uitam c-o disperare vadita si in toate directiile, cam cum se uita puradeii cind se pierd de parinti.
Ajungem cu greutate la bar si ne comandam traditionalul rom-cola. Mesele fiind ticsite, am rezemat si noi barul. In fine, iau bautura, o pup si ma-ntorc sa analizez optiunile. Ca, acum, sa ne intelegem, eram noi in calduri, dar nu haleam orice pocnitoare care freca dusumele prin vest. Dar chiar cind ma intorc, o tipeza, incercind sa ajunga la bar, mi-o trage direct in cot. Evident ca paharul, a cazut, s-a facut zdrente, iar bautura din el a zburat, impodobindu-mi intr-un mod psihedelic bunatate de camasa. Ferindu-mi, din reflex, panatalonii, i-am tras un bumb, lui Ovi, care luat prin surprindere si-a transferat si el bautura pe tricou. Gacica, cu bun simt, zice, „Oh, disculpe, lo siento!. Perdon!” Pina la urma am pardonat-o, ca ce era sa facem, dar am profitat pentru a intra in vorba cu ea. Tipa era „Made in Spain” si mai avea trei colege care o asteptau la o masa, la care ne-a invitat si pe noi, probabil compensatoriu.
Si uite asa ne-am tras partenere. Uitasem sa mentionez ca fetele erau deja luate, dar nu de altii, ci de apa. Nu manga, dar bine dispuse. Dispuse sa accepte orice si oricite gesturi care puteau asigura placeri corporale. Asta ne-am dat seama din miscari, pentru ca de inteles, ne intelegeam in mai multe limbi aproximative. De fapt ce era la gura noastra, ai fi zis ca-i Uniunea Europeana.
Asa ca dansul a constituit doar un preludiu la ce avea sa urmeze, intucit fermoarele stateau sa plesneasca. Pe noi, ca ale lor o luasera serios la vale. Si din cauza fierbintelilor, dupa vreo doua ore am sters-o din discoteca. Dar intrucit ele nu concepeau decit paturile care le erau familiare, am fost nevoiti sa le acceptam pe ale lor. Si sa nu uit, a patra tipa se cuplase, pina la urma, cu un alt roman din discoteca, cu care a si disparut putin inaintea noastra.
Paragraful urmator il sar pentru a nu provoca orgasme spontane.
Si acum urmeaza adevaratul dezmat. A doua zi, pe la prinz, cind coborim de la „Grupul Baccara” ( a propos, pe una chiar o chema Maria si semana putin cu cine avea sa fie peste citiva ani, Maria Mendiola), ne trezim cu militia la usa hotelului. In fine, ne invita in masini si ne duc la hotel sa ne luam bagajul. Draguti! Apoi ne duc la un alt hotel unde aveau ei hogeacuri inchiriate si un d-ala cu stele pe umar incepe a ne descoase. Ca cine erau alea si ce afaceri aveam cu ele?
De ce le-o fi casunat pe noi, nu stiu, ca romanii doar cu asta se ocupau, dar, probabil, ca nu noi eram cei vizati, ci ele. Sau si ele si noi. Nu stiu si nici n-am aflat, dar e sigur ca militiile astea vorbesc intre ele, ca stiau cu lux de amanunte toate locurile si localurile prin care fusesem de la intrarea in Mamaia. De fapt, cind am iesit din discoteca cu matadoarele agatate de noi, am vazut noi o gramada de curcani, dar credeam ca sunt acolo sa mentina ordinea si disciplina si sa prinda suti de buzunare. Da de unde! Ei venisera sa ne umfle sau sa ne urmareasca, fara sa intervina ca sa nu dea de banuit ibericelor. Asa ca ne-au asteptat toata noaptea, ca pitigoii, sa ne terminam programul.
In sfirsit, dupa multe declaratii in care cuvintul „fut” a fost cel mai des pronuntat, si-au dat seama ca noi eram veniti la babardeli, nu la spionaje sau stiu eu ce alte fantasme le trecusera lor prin capsorul ala mic si gol. Si ca serviciul sa fie complet, ne-au luat declaratii, ca valuta n-aveam la noi, dupa care ne-au depus la hotelul unde aveam camera inchiriata. Se cheama ca avusesera activitate timp de doua zile.
De felul in care s-au uitat receptionerii, valetii si cameristele la noi, n-are rost sa mai amintesc. Eram proscrisi si stigmatizati pe tot restul séjour-ului si de aceea l-am scurtat si ne-am ritornerat la militienii nostri din Neptun.
Va urma
VatiClanul Papei 