Priveste-ma-n versuri! (57)

Ma trezesc cu ginduri bune,
Si ma uit din nou afara,
Sa mai vad culori si …. „Futu-i!”,
Ochii-n cap simt ca-mi crapara.
„Fa, eu te-am cintat deunazi,
Ca sa-mi stai moarta-n fereastra
Si in giulgiu-nfasurata?

‘Ti-ai dracu cu toamna voastra!”

Priveste-ma-n versuri! (47)

A-nceput de ieri sa cada,
Multe tone de zapada,
Ingropind driveway si strada,
Cu alba-i degringolada.

Noaptea-ntreaga a tot nins,
Alb si ger, din rai desprins,
Sa ne-inghete, dinadins,
Focu-n iadul nostru-ncins.

Dar uitindu-ma afara,
La-nghetata primavara,
Am decis ca, bunaoara,
Sa imi fierb o tuicusoara.

Caci vazind albu-nghetat,
Te ia, zau, cu tremurat,
Si nu m-as vrea abuzat,
Ca un vibrator uzat.


Ultima noapte de dragoste …

E dureros drumul de la bine la rau. Dar daca n-ai incotro, n-ai. Cind stii ce dai si pe ce, iti cam vine sa dai in bil-bil. De fapt ultimile zile le-am petrecut cu ochii pe ce vom gasi in TO. Zapada, frig, mult gris, putina culoare. Cum draci sa te bucuri? Pe linga asta, drumul in sine e ca o vizita la dentist. Nu cred c-as fi fost bun de pasare. Urasc zborurile. Nu de frica, ci de aer conditionat. Au astia in avioane un aer care oricum ai sta, te bate direct in cap.

Asa ca primul lucru pe care l-am facut ajungind in TO, a fost sa racesc. „E clar, urmeaza prima noapte de razboi” imi zic in sine. Al doilea a fost mai placut intrucit acasa ma asteptau, cuminti, citeva sticle cu tot felul de intaritoare. Si uite asa, cu intaritorul intr-o mina am privit cum FCSB si-a luat-o de la Man.U. Dupa care am cazut rapus de oboseala.

Pe la 10:30pm fac ochi. Ma uit pe geam si ii inchid. Oribil! Imi va trebui ceva timp sa ma acomodez cu noul peisaj dezolant.

In fine, din cite am aflat de la astia cu prognozele, e posibil ca in vreo patru luni sa se mai coloreze imaginile ambientului. Cred ca ma apuc de gatit, nu de alta da’ retinei ii lipseste cromatica. Asa ca, daca-i bag un morcov, o salata, o rosie poate reusesc s-o pacalesc pentru un timp.

Cuvint inapoi

A inceputi ping-pong-ul politic intre Rmania si Ucraina.
Georgescu afirmase ceea ce stiu cu totii, ca Ucraina e un stat inventat de soviete si ca a pierdut razboiul. Si a mai spus, cu voce tare, ceea ce multi romani doar o gindesc, ca ne-am vrea teritoriile furate de rusi inapoi.
Auzind aceste oribilitati adevarate, un ala cu nume imposibil, Heorhii Tykhyi, purtatorul de cuvint al Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, a facut spume la gura ca orice epileptic si-a afirmat ca „ba pe ma-ta!”
E si atunci au intervenit tradatorii din guvernul Romaniei care l-au asigurat pe epileptic ca Romania va continua sa se puna capra, in continuare, intereselor aceastei facaturi sovietice si ca nu va pretinde sa-i fie inapoiate teritoriile ciordite si alipite de rusi. Ba mai mult, ca-i va sprijini din toti rarunchii, chiar daca va trebui sa-si sacrifice propriul popor.
Bravo Ciolacule, bravo Hurezene, sunteti demni tradatori de tara si de neam! Pe Malai Mare nu-l pomenesc pentru ca tara lui e Germania, n-are nicio treaba cu Romania.

Pastel Hibernal

by papa

Din tot ce-a nins deunăzi,

Rămas-a doar un praf pe iarbă

Iar daca ești nebărbierit,

Suflarea iți îngheață-n barbă

*

Caci e un ger, lua-i-ar toți dracii,

Pe idioții Gore si Kerry,

Cu încălzirea lor globala,

Ce-i măsurată-n timpul verii.

*

De ce nu mai guiță-acum,

La minus douăzeci si unu?

Ca porcu-n ceață dispar toți,

Nu-i mai găsești, sa tragi cu tunu

*

Se pretind, toți, climatologi

Gloabe tâmpite, nesătule,

In timp ce iarna se așterne

Pe plaiuri, case si pătule.

***

Si totuși a pus-o!

Si-o pune-n continuare. Iar asta nu poate decât sa ma dispere. E uda, rece si prea alba. Combinație care nu-mi face bine. Ăștia promit c-o sa se oprească, dar cine-i mai crede?

Ninge-n sus și ninge-n jos,

Troienind mașinile,

Si asfaltul ud, lucios,

Sufletu-mi si gândurile.

Putea-n ceruri să aștepte,

Ca doar nu era vreo graba,

„Fă, Crăciunul nu-i pe șepte

Lua-te-ar toți dracii de baba!”

„Ningi de-a prosta, fara rost,

Tot pe unde nu-i nevoie,

Albu-ti rece si anost,

Oare Trudeau ti-a dat voie?

Ca la cit e de fătoi,

Bulangiu si dus cu capu,

V-as trimite pe-amindoi,

In pachet, la mama dracu”

Mă uit în față, vad spital. Mă uit în spate, tot spital. Așa că astăzi voi fi gospodină si ca să-mi treacă de plictis, voi executa o oala cu sarmale, ca deja m-au năpădit poftele-n gură.