Arest la domiciliu

Nu credeam, ca venind la Florida, o sa trebuiasca sa dau drumu la caldura. Da’ uite ca soarele nu le poate face pe toate. Se pare ca Polul Nord e mai al dracu. In fine, tinind cont ca sunt cu ochii pe dominicani (am aflat ca nu sunt chiar mexicani), nu pot spune ca frigul de afara ma deranjaza, cu toate ca cerul e de „un albastru infinit”. Dar noaptea, cind albastrul e mai negru, temperatura coboara la 8C. Nici ziua nu e foarte breaza, intrucit meteorologii ne-au alocat numai 17C, ceea ce face ca piscina sa iasa din schema.

De povestit n-am ce, ca am fost cu ochii mai mult pe Fox News si cu mintea la bridge-ul pe care-l joc online. Pacat ca n-am avut niscau fotbal, ca tenisul de la AO m-a cam plictisit. In schimb am miine, adica astazi, cind se joaca si Chelsea cu Napoli. In rest, n-am putut parasi domiciliul din cauza ca astia trag tare sa termine, ca nu-i platesc la ora, ci la lucrare. Am fi vrut sa dam o fuga la „Room to Go”, ca daca schimbam, n-ar fi rau sa schimbam si ceva mobilier. Adica daca-i bal, bal sa fie! Dar cum dominicanii au muncit pina pe la 7pm, am lasat-o pe altadata.

Numai ca miine, adica astazi, mergem la restaurant cu niste amici si cum rezervarea e pentru ora 5pm, e posibil sa nu vad tot meciul. Dar ma gindesc ca daca imi voi face mai putini nervi, nu va fi chiar rau. Ramine de vazut, desi presimtirile nu ma inseala foarte des.

Dar ca sa nu va las pe uscat, pun o poza, doua, patru cu evolutia lucrarilor. Si-o so iau de cind era dusul, fata mare si monotona. Apoi cum a fost ea sparta si „recusuta”. Astazi vor pune placile de portelan sau ceramica sau cum draci s-or numi, pe pereti si pe floor. Nu stiu daca tot astazi vor monta si noua usa. Dar daca nu azi, miine, pentru ca azi si miine vor avea zile scurte, intrucit la 4pm trebuia sa plece intrucit, dupa cum spuneam, avem restaurante in program. Ca doar n-o sa renuntam la fite din cauza de dominicani. Si nici ora de masa n-o s-o schimbam de dragul lor. Pai, nu?

Azi, de ziua lui Ceasca

Azi incepe balamucul. Pai da, ca le-am dat OK-ul si mexicanii vin sa-nceapa treaba cu remodelatul. Ca nici nu pot sa-i spun „renovat” Caci practic nu era nimic de renovat. E un moft referitor la aspect si nimic mai mult. Dar ce ma „bucura” cel mai mult, nu e cheltuiala, cit faptul ca va trebui sa stau cu ei, un fel de arest la domiciliu. Ca na, sotia nu poate lipsi de la piscina. Si uite cum mi-am adjudecat eu pozitia de supervizor de santier. Si ca sa vezi ce-nseamna norocul, am obtinut pozitia fara sa fi aplicat pentru ea. Dar nu ma pling, doar ma vait.

Au venit si mexicanii. Punctuali! De fapt numai el si sotia. Imi place ca desi au darimat tot dusul baii cu pereti cu tot, lucreaza extrem de curat, usile fiind izolate cu plastic si banda adeziva. Asta in timp ce eu urmaresc tenis de la AO, iar vecina ne curata zapada de pe masina. Aia pe care i-am angajat sa curete driveway-ul au venit de dimineata, numai ca masina nu intra in sarcina lor. Dar uite ca avem o vecina de pus la rana. Evident ca ne vom revansa, asa cum am mai facut-o, dar cu sau fara revansa, e greu sa gasesti vecini ca ea.

PS – Si pentru ca tot am vorbit de balamuc, tot azi am vazut si clip-ul cu BalaMuc cel Mic de ziua Unirii. Mare caracter! A mers amaritul pe asfalt, numai sa nu murdareasca covorul rosu. De fapt covorul rosu e pentru personalitati, nu pentru nulitati. Asta nu doar ca-i retardat, e si dobitoc, de-i plingi de mila. Cred ca Ceasca ride cu lacrimi, cit o fi el de mort, cind vede ce-au ales romanii.

La breakfast mi-am mincat banana

Trezit odata cu cocorii sau ce draci or fi zburatoarele alea care ne bintuie „fiordul” din spatele casei, am trecut la inviorare. Altfel spus, la pregatirea micului dejun. Sotiei i-am confectionat doua tarte cu ham si-o salata, iar eu mi-am mincat banana. „Si va rog sa terminati cu rautatile!” De fapt asta e si motivul pentru care mi-am pozat banana, banuind ce desertaciuni va vor trece prin minte.

Dar intrucit s-a luminat de ziua, mi-am dat seama ca banana mea reflecta cu precizie starea de spirit pe care ne-a creat-o ceata asta idioata care nu stiu de unde s-o fi pogorit asupra noastra. Ca, vedeti voi, in timp ce mood-ul de-a iesi din casa s-a plostit ca o coaja de banana, alte mood-uri au ramas erecte ca miezul ei. Probabil ca exista, totusi, o lege a compensatiei.

Dar ca sa vezi ciudatenie, la orele 10 ceata s-a ridicat iar pe la 11 a aparut soricelul, imprastiindu-si lumina si caldura. De fapt si ieri a fost la fel, ca de aceea spun ca-i ciudat. Asta-mi aminteste de Sintra Portugaliei. Acolo in fiecare dimineata e ceata si fix la 11 ceata dispare si apare soarele in toata splendoarea lui. Numai ca acolo exista o explicatie, Sintra fiind intre ocean si munte. In fine, ei le spun munti, dar punctul cel mai inalt e la ceva peste 500m, fata de nivelul oceanului. Asa ca toti vapori proveniti din ocean se ridica si dau cu capul de raceala muntilor unde se condenseaza si de aici ploile dese si ceata matinala nelipsita. Ceata care dispare cind soarele-si impune punctul de vedere. Numai ca in Florida nu sunt munti care sa condenseze aburii oceanici, asa ca in asta consta ciudatenia de care am pomenit. Ca exista explicatii, evident si n-ar fi exclus sa aibe legatura cu aerul ala polar care ne-a perturbat programul timp de vreo doua-trei zile.

Mi s-a adeverit faptul ca sunt inca performant. Pentru ca inainte de piscina, de la care tocmai m-am intors, am fost cu sotia la niste cumparaturi comestibile. Si-n Publix, m-am intersectat cu o copila agatata de maica-sa. O mama de vreo trezeci de anisori si care mi-a spus in treacat „I like your outfit. You’re good!” Evident ca i-am multumit, ca de alte discutii n-aveam loc, sotia fiind la raionul alaturat. Dar pentru moment, mi-am simtit cordul marit. Stiu, n-a spus ca ma place sau ca m-ar face, dar la 71 orice compliment e bine venit, mai ales cind vine din partea unei tinere. Realitatea e ca eram imbracat de paralizie … materna. Si nu atit toalele in sine, cit mai ales coordonarea culorilor.

In fine, acum stau pe balconete si sug bere, in asteptarea sotiei care pina nu da de negru, nu se misca de la soare. Pentru seara mi-am luat ceva sushi iar sotiei am sa-i fac un stir fry cu legume si fisii de carne. Iar daca voi mai face poze, le voi atasa.

Cine spunea ca „iarna nu-i ca vara”?

Va rog sa-i transmiteti ca nu e doar zbanghiu, e si dobitoc.
Cu ceva nervi si-un minim de injuraturi am ajuns din nou la 27C. O iarna pe care o doresc numai prietenilor. Nicusorilor le doresc sa aibe parte de-o iarna bolojeneasca, nu pentru ca le-as dori raul, ci pentru ca asta si-au dorit si nu pot sa le doresc ce nu-si doresc. Mai ales ca din cite aud, iarna de care beneficiez eu e considerata georgesco-trumpista, ceea ce lor le produce brambureli mentale. De fapt nu m-ar mira, in intelepciunea lor precara, s-o declare si putinista, ca na, ala e responsabil si cu schimbarile climaterice.

Vai, dar uite cum, pe nesintite, am intrat cu slapii in cacat. Vreau sa spun, in politica. Ca dupa cum ati aflat, Narcis a-mproscat cu fecale, toata floarea vestejita a intregului Apus, de n-o sa-i mai spele p-aia toate apele Elvetiei. Nu am avut curiozitatea sa socotesc de cite ori i-a facut stupizi pe politicienii europeni, dar incepusem sa ma plictisesc amarnic. Iar cind a bagat-o p-aia cu vrajeala climaterica si eolienele din China, era sa ma stropesc pe mine de ris. De fapt, discursul l-as asemana cu dusurile scotiene. Cind a sters cu ei pe jos, cind ii numea sclipitori. Si poate ca un neavizat ar fi spus ca Trump s-a timpit. Dar nu. Narcis avea perfecta dreptate. Capeteniile apocalipsei erau niste idioti pentru Europa si niste sclipitori pentru US, Rusia, China, India si America de Sud, pe care le-a imbogatit in timp record. Bine ar fi ca pulimea europeana sa bage la cap si pe VIP-uri in pirnaie.

Dinspre partea inchinarii, eu astazi m-am piscinit. Cum altfel? Dar, intrucit ieri cumparasem o bucata de pulpa dintr-un porc pe care nu l-am cunoscut, astazi am taiat citeva fripturi iar osul, care era ascuns in carne, l-am pus la fiert.
Iar cind osul clocotea,
Mie dreapta ce-mi facea?
Cutitul ca-l ascutea,
Pe carne o ciopirtea,
Si-n zeama o arunca,
intrucit „Fiertura osului de Porc” nu e considerat fel de mincare. In fine, ciorba a iesit meseriasa, basca faptul ca i-am altoit si ceva zdrente de ou.
Ca daca nu v-am spus, va spun acum. S-a hotarit, de comun acord si in deplin consens, ca ar fi cazul sa bucataresc cite ceva cu care sa se delecteze si papila noastra romaneasca, la care inca n-am renuntat.

Dar pina atunci, intors de la piscina, si profitind de faptul ca ciorba nu e d-aia instant, am poposit in balcon, echipat in culorile FCSB-ului becalian, cu un bourbon de-a dreapta si cu lap top-ul in brate. Din pacate, pentru amicii fcsb-isti, care sufera cu stoicism, desi se dau indiferenti, echipa s-a prezentat ca o basina rasuflata, luind-o de patru ori sub coada. Si poate ca mi-ar fi parut rau, dar cind l-am auzit pe Beeecali cum distruge el orice echipa care-i iese-n cale, am simtit satisfactia pe care a simtit-o si BaSecu cind l-a priponit.

Pe seara am pus-o de un fripturision si o salata, cu care ne vom incheia aceasta zi de iarna floridiana.

Hrana, apa, energie

Unde, draci baltati, am mai auzit eu sloganul asta? In fine, nu pot spune ca a fost energie solara de sa scoti limba, dar suficienta cit sa-ti fie bine, mai ales ca dupa lunch-ul in familie, mi-am tras si bourbonul traditional. Cit priveste celelalte energii, stam bine, nu ne lipsesc.
Azi, adica ieri, fiind zi de cupe europene, e posibil sa nu vad apa piscinei la fata, dar tinind cont ca pina la 3pm, cind se joaca Inter-Arsenal, mai sunt fo doua ore, orice e posibil.

Nu, n-a fost posibil intrucit am vizionat si meciul in care City a luat un mare bot de la Bodo/Glimt. O echipa norvegiana care a jucat meserie impotriva galonatei City. Si bine ce mi-a mai parut. Dar stai sa vezi ca miine, adica astazi, joaca si Chelsea impotriva unor ciprioti, si tare mi-e ca vor face un meci in nota lor obisnuita, adica de cacat. M-am batut peste gura, sperind ca va avea efectul scontat.

Dupa meciuri am facut rezervare si ne-am dus sa ne hranim la Watermark Grille, un restaurant pe 41. Fusesem aici, acum doua zile cu niste cunostinte. Si pot spune c-am fost impresionati de calitatea preparatelor, desi e un restaurant de cartier, fara mari pretentii. Motiv pentru care am recidivat in seara asta si bine-am facut.

Eu mi-am tras un canard a l’orange sau duck, pe limba astora, iar sotia a luat un ditai rack of ribs, din care vom minca si miine, adica astazi, pentru ca n-a putut dovedi decit fo trei coaste. Rata a fost meserie, iar sosul, divin. Pe bune!
Go Chelsea, Go!

Ace, BICE si … ceviche

Ziua de ieri a fost just OK. La prinz am primit comanda de linguine scampi de care am mai facut. N-au fost rai, dar de acum nu voi mai cumpara decit shripi cruzi. Astia pe care i-am luat erau putin overcooked si nu m-au satisfacut in gura. Cel mai sanatos e sa ii faci tu, cam doua minute pe fiecare parte. E adevarat ca n-am avut o astfel de surpriza pina acum, dar e prea mult sa fie si una singura.

Seara am fost la Bice. Mai mult pentru ca din cauza de linguine, am umplut casa cu miros de usturoi. Asa ca s-a taiat cu gatitu-n casa. Motivul fiind faptul ca n-ai cum sa aerisesti, ca te umpli de caldura si umezeala, ceea ce e mai rau decit mirosul de usturoi.

https://www.bice-naples.com/welcome

Bice e un restaurant italienesc pe 5th la care mai mincasem si mincasem bine. Eu am luat tot un Carpaccio, ca inca mi-l aminteam pe cel din ianuarie, iar sotia ceva Calamari. Pe Prosseco l-am servit acasa, ca mi-e mila sa-l las s-astepte alte sapte luni. Ce mi-a placut la dish-ul sotiei, ca l-am gustat si pe acela, in afara de calamai, au fost rondelele de dovlecel prajite. Minunate!

Nosh

Dupa cum spuneam, si chiar daca nu spuneam, dupa plimbarea nocturna de dimineata, ne-am dus la piscina. Caldura era. Umiditate era. Dar adia si-o briza binefacatoare. In orice caz, eu am tinut-o in dusuri si-n adieri. Am facut si ceva plaja, dar mergind, intrucit n-am rabdare sa stau degeaba la soare, chiar daca exista si un fond muzical. De remarcat faptul ca la acea ora din dimineata, adicatelea, pe la 8, nu era nici dracu la piscina, ceea ce a generat in noi un sentiment de posesie absoluta. Posesia a durat fo ora, dupa care a disparut odata cu aparitia primului cuplu de geriatrici. Am facut si-o poza cu noul costum de baie care aduce a nadragi, dar asta e, daca nu vrei sa te creada lumea vreun d-ala „mindru”. In poza n-am surprins tot trupul pentru a nu fi bombardat cu solicitari.

Uitasem sa mentionez ca atunci cind ne-am imbarcat, venind spre Florida, cred ca erau fo douazeci de jidani palariati si perciunati care au dorit sa ne tina de urit, desi nu-i rugasem. Dar dupa ce am ajuns, cred ca s-au ascuns, ca n-am mai vazut niciunul. De fapt e cam pustiu orasul intrucit e off season. Aici e imbulzeala din noiembrie pina la sfirsitul lui martie, cu un maximum in ianuarie si februarie. Atunci se percepe dublu pe chirii. Problema e ca acum majoritatea canadienilor care se dadeau importanti ca au case in Florida, si-au pus casele la vinzare, ca adica sa demonstreze ei cum ca nu vor ca maple leaf sa constituie cuib for the bold eagle. Dobitocii! In schimb pupa poala lui Chaplin de UK, care ne da exact „placuta suedeza”.

Deci dupa ce ne-am piscinuit, ne-am dus la COSTCO sa ne aprovizional. Lunch-ul il vom lua acasa, c-o salata la fel de bogata in de toate, pentru ca seara avem rezervare la Nosh, ca pare sa fie un fel de piua-ntii. Vom vedea.

Si a fost meserie. Asezat pe un canal, intre condominiums si cu o haleala de vis si ca gust si ca prezentare. Pretul e pe masura, dar decit sa dai 50% pe pareri de rau, mai bine dai 100% si pleci satisfacut. Si unde mai pui ca cea care ne-a servit, Cami, era romanca din Cluj. Si de mult ce ne-a placut, am facut rezervare si pentru 1 iunie.
Azi a fost o zi exact asa cum ne-am dori sa fie toate.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

„Soarele s-a topit si a curs pe Pamint”

Cind iesi din casa, transpiri instantaneu. Iar eu am mers vreo jumatate de ora de-am eliminat toata apa din mine. Cred ca nu mai aveam mult pina sa lesin. Cam ca in „Moartea caprioarei” Si era doar 7am. Cred ca trebuie sa iesim de pe la 5am, ca sa putem tropoti in conditii omenesti. Si daca tot mergeam, m-am apucat si de pozat. Am spus-o si-o mai spun, curatenia si ordinea sunt exemplare. Am inceput cu strada noastra si Nissan-ul inchiriat, dupa care am pozat flori si alte plante, care cind mi-au simtit interesul, au inceput sa-mi zimbeasca. Am prins si vreo doua inaripate, una chiar in zbor.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Ajuns inapoi in casa, m-a izbit racoarea, desi erau 25.5C. Ca am pus A/C la 78F de frica sa nu paralizam. Dar sotia a iesit din nou in balcon, in umezeala aia teribila. Eu, mai smecher, dupa ce am flescait doua tricouri si-un prosop, m-am mai linistit, trecind pe lap top, la munca de jos. Acum e 9:11 si afara sunt deja 32C. Oricum mai avem de asteptat pentru ca la COSTCO deschide la 10. Cred c-o sa-mi cumpar si fo duzina de tricouri ca sa am ce transpira.

COSTCO era inchis din cauza de Commemoration Day, dar erau altele deschise si am reusit sa-mi iau una-alta. Dupa care am dat fuga sa ne hranim pe 5th. Si mult ce ne-a placut. Interesant e ca am parcat pe-o strada adiacenta care arata ca-n povesti. Cu niste pomi infloriti de nu ne mai venea sa plecam de acolo. Numai ca foamea ne-a impins de la spate si uite asa am ajuns sa si mincam. Stridii, grouper si mahi-mahi. In acelasi pret am rezervat si masa pentru miercuri la Ocean Prime. Un restaurant elegant si pe care-l aveam de mult in vizor. Sper sa nu fie fo alta teapa, desi mi-e greu sa cred, la cum arata.

https://ocean-prime.com/locations-menus/naples/

Acasa am ajuns tot leoarca, intrucit telefonul ma anunta ca sunt 32C, dar ca feels like 38C, ceea ce, sa recunoastem, e groasa. Dar dupa un dus, o bere si citeva tone de aer conditionat, mi-am revenit in simtiri. In acest timp, sotia era aproape uscata. Nu prea inteleg cum de eu ma fac fleasca si ea e bone dry.

Miine voi iesi la dat din picioare inainte de rasarit. Ca dupa ce apare, „mindrul soare”, ales-bules plimbare. Dupa aceea n-ar fi exclus sa ardem o piscina, pina se deschide domnul COSTCO. A propos, trebuie sa-mi iau si fo doua bourboane pentru la Canada, ca cine stie ce prohibitii le mai traverseaza creierii labelor globaliste.

Pe la 5pm am pregatit o salata cu de toate, inclusiv somon afumat, ca bag sama, a devenit traditie salata respectiva. Iar seara, dupa 8pm am tras o fuga pina la Mercato pentru un Cannoli si cite un capucino. Cannoli n-a fost ca ala traditional, dar n-a fost rau.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

A demain!

Frunza creata ca stafida, am ajuns iar la Florida

De data asta nu stam mult. Doar doua sapramini. Si am venit din trei motive. Vremea, ziua sotiei si aniversarea casatoriei. Cind am plecat o pusese si-n TO de vreo 9C, dar care nu se pot compara cu 30-ul Floridian. Apoi e ziua de nastere a sotiei si cind m-a intrebat unde s-o petrecem, am raspuns fara ezitare, „Florida”. Si nu va spun cit a fost de incintata de ideea pe care i-am oferit-o si la care, workahilica cum e, nu se gindise. Iar in al treilea rind, aniversarea. Bey, pai cind ma gindesc ca se face de vreo 40 de anisori de cind ne-am luat unul cu celalalt, sa dea toti dracii daca imi vine sa-mi dau crezare. Si hai ca 40 poate sa nu impresioneze teribil, dar daca mai spun ca 40 cu aceeasi persoana? E, cum suna? Dar daca mai spun ca persoana e femeie? Hai ca v-am dat pe spate, p-aia care nu ma stiu de prin pozele postate.

Asadar am zburat, am ajuns, am inchiriat, am condus si-am intrat in acasa. Vremea … de litoral. Un salt de 24 de grade, de la 9 la 33. Casa fusese curatata de Florica, o tipeza care cu asta se ocupa si pe care o cunoaste Cip, agentul nostru. Totul arata ca scos din tipla. Pai si atunci, n-ar fi fost mai mare pacatul sa-mi bat eu joc de ordinea si mirosul imbietor si sa m-apuc sa gatesc? Ba ar fi fost si de aceea am zburat spre masina, ca nu-mi aduc aminte sa fi atins pamintul si dusi am fost spre 5th Avenue. Cantina preferata cu menu-uri variate, si pe dreapta si pe stinga strazii. De data asta nu voi mai comanda ce-mi face cu ochiul. Voi alege ce-i face sotiei, ca data trecuta am luat citeva tepe de care n-as vrea sa mai pomenesc.

Si va mai spun un secret. Eu cind vad palmieri, chiar si in aeroport, ma binedispun. Ca mintea mea-i asociaza cu senin, soare, caldura. E adevarat ca-i poti asocia si cu uragane, dar la alea prefer sa nu ma gindesc, decit atunci cind le vad venind. E adevarat ca nu le-am vazut niciodata, dar cind auzeam ca un monstru d-asta se napusteste s-o … aia pe Florida, imi cam tremura pipota. Pina acum am avut noroc si ma gindesc ca de ce n-am avea si-n continuare? Pai nu? Stiu proverbul cu ulciorul, dar trebuie sa fi impiedicat, ca altfel nu vad cum l-ar degrada apa, ori de cite ori l-ai umple.

Ne moare limba?

Cuvint inaite

Cine spune ca politicienii romani sunt javre, are mare dreptate. Dar cine-si imagineaza ca sunt originali, se-nseala amarnic. Ei nu fac altceva decit sa-i copieze pe sacalii democrati din America. Sacali care au reinceput razboiul contra unui singur om. Va suna cunoscut scenariul? Ei bine, atit javrele, cit si sacaliii nu sunt interesati de halul in care au adus RO si US, calcind in picioare (labe) legile si constitutia. Nu, primordial pentru ei e obstructionarea celor doi de-a realiza ce-au promis, unul romanilor, celalalt, americanilor. Iar razboiul e pe fata. Armele principale fiind Justitia aservita, minciuna si ipocrizia. Diferenta intre cele doua situatii e ca Trump e deja Presedinte, pe cind Georgescu e potential.

Astazi a fost o miercure plina de meciuri internationale din care n-am vazut niciunul. Bravo mie! In schimb ne-am intilnit la un lunch cu agentul. Oferta nu a fost acceptata, dupa cum ma asteptam, dar nici n-am facut vreo alta. Si asta pentru ca nu-s cumparatori cite case sunt pe piata. Asa caci, mai asteptam.

In rest, nimic interesat pentru a fi lasat posteritatii sub forma de imagini. Cei care vor descoperi acest blog peste un mileniu, vor trebui sa se multumeasca cu cititul. Asta daca va mai exista limba romana, pentru ca daca nu intervine strainatatea, javrele noastre sunt in stare sa vinda si limba, nu numai tara.