Ieri am fost la meci. Nu la Pristina, la Mississauga. La un fost dom’ profesor, un prieten care ne-a invitat sa-l vizionam pe meci la televizorul lui. Si ne-am dus. Evident ca s-a lasat cu bautura si haleala, ca na, romani suntem. Numai ca eu, spre deosebire de ei, am preferat sa tin lap top-ul in brate si sa-l vizionez si pe Franta vs Italia, convins fiind ca ai nostri o vor lua in bot. Dar n-a fost deloc asa.
Golul Frantei, dupa numai 14 secunde m-a intristat pina-n adincuri, desi bausem vreo trei tuici inainte si-o bere dupa masa. Asa ca, in mod normal ar fi trebuit sa nu-mi pese, dar din motive independente de vointa mea, mi-a pasat. Nu spun, aruncam si cite un ochi pe teveul unde kosovarii ne fluierau imnul, fluiera-le-ar popa la cap de nenorociti! Asa caci, inceputurile m-au umplut de toti dracii de pe lume.
Norocul meu si-al gazdei, ca nu i-am spart ceva prin casa, e ca Man a reusit sa deschida scorul, futu-le Kosovu-n cur de albanezi, iar Dimarco a executat un voleu de-a lasat Parc des Pinnces, mut si consternat. Dupa pauza a fost si mai tragic pentru cele doua gazde de ieri, intrucit atit Kosovo cit si Franta si-au mai luat cite doua castane de la Romania si Italia. Drept pentru care m-am declarat satisfacut, am luat o ciunga-n gura si-am plecat spre casa.
E si acum sa revin la Dom’ Profesor, care nu era numai gazda, ci si palinca pe care o adusese din Romania. Buna, neica! Daca o stiti, stiti ce spun. Iar daca n-o stiti, cautati-o ca merita bauta. Asa o finete de bautura mai rar. Iar de buchet, ce sa mai vorbesc, isi merita cu prisosinta calificativul „Gold”. Asta pe linga faptul ca avea 50 de grade. Asa ca trei toiuri au fost mai mult decit suficiente pentru a ma bine-dispune. Si ca sa fiu sincer, as mai fi luat vreo doua, caz in care meciurile mi-ar fi disparut din program. Iar de condus spre casa ar fi fost exclus. Dar cind voi veni la Romania, il voi da dracu de Black Label si-o sa-mi iau un Dom’ Profesor sa ma mediteze pe timpul séjour-ului.