Cine spune ca urasc munca, sa-si revizuiasca afirmatia, chiar daca in realitate o urasc. Si din cauza de ura, ma observ muncind zilnic, fara ca nimeni sa mi-o ceara. Si nu stiu cum se face dar numai idei de clasa muncitoare-mi strabat sinapsele. Ca daca e vorba de un ceai, un ou prajit, un „hop, top hai ti-o-ndop”, n-ar fi fo urgie, numai ca eu am talentul de-a ma baga in ceea ce-mi solicita la maxim sistemele muscular si nervos. Oi fi blestemat?
Recunosc ca n-am mai manevrat foietaje, noroc cu instructiunile de pe cutie. De unde or fi aparut in freezer, nu stiu, dar daca le-am gasit, mi-am zis ca n-ar fi rau sa le folosesc. Si cum in acelasi freezer zaceau si doua fileuri de sea bass, iacata cum a-ncoltit ideea. Problema e ca treaba cu foietajul e cotoioasa. Adica topeste untul, ia foaie cu foaie si unge-o pina-ti epuizezi rabdarea, daca-s rupte, potriveste-le. Iar ca sa execut cuiburile din imaginile de mai jos, alt chin, alt blestem. In fine, intr-un final am reusit sa le bag la cuptor si sa mozolesc intreaga bucatarie, cu tot cu ustensile.
Apoi m-am apucat de bass-ul respectiv. Am fiert un ibric cu apa si am turnat-o peste cele doua fileuri pentru a le putea beli de piele, fara efort. Ca din piele imi propusesem doi cips crocanti. Apoi am ciopirtit carnea si am calit-o-n unt cu ciuperci, usturoi, ardei gras si condimente. Dupa care am lasat compozitia, intr-o sita, la scurs, ca zeama, desi buna, n-ar fi facut bine foietajului. Dar de aruncat, n-am aruncat-o. Am pastrat-o ca sos in caz ca ar fi fost necesar. Dupa ce compozitia a ramas vaduvita de zeama, i-am administrat ceva brinza rasa si am bagat-o 20 sec. in microwave ca brinza sa lege compozitia. Am avut ceva probleme cind am scos foietajul de pe forma, dar pina la urma mi-a iesit si operatia asta. In final, am umplut cupele rezultate cu compozitia brinzoasa si le-am infipt si cele doua cips-uri ca sa se inteleaga ca azmesticul e fishy.
VatiClanul Papei 