Splendoare-n iarba

Azi e zi de sarbatoare,
Ziua cind noi voiosii fotbalisti,
Vom privi finala mare,
Cind mai veseli, cind mai tristi.

Ce, nu credeti ca m-am jucat si de-a fotbalul? E adevarat ca au trecut 22 de anisori de cind ma zbenguiam in iarba, aparind reputatia companiei la care lucram, dar tot fotbalist ma numeam. Mai ales ca stateam la pomana si marcam goluri in draci. Iata si echipa care continea si patru romani.

Dar sa revenim la gloabele noastre. Asa dupa cum spun si versurile, azi e zi de sarbatoare. Chelsea se va contra cu javrele de la PSG si tare mi-e teama ca va fi abuzata ciineste. Nu stiu cite gauri va lua, dar n-as vrea sa aibe soarta Realului (0-4) si nici a Anisimovei la Wimbledon (0-6 0-6).

Vom vedea, ca la urma urmei, nici Chelsea n-a jucat rau. A avut si noroc, ce-i drept, dar norocul face parte din recuzita invingatorilor. Pentru ca nu vad cum ai putea pretinde, ca looser, c-ai avea ceva noroc in trusa cu scule.

Dar fiind zi de sarbatoare si noi fiind mai romani, de felul nostru, e de la sine inteles ca astazi am servit crenvursti cu mustar. Ca eu d-asta adoram, inca din frageda copilarie, Intii Maiul Muncitoresc a lui Ceasca. Vis-a-vis de casa, pe Dorobabti, era COS-ul. Linga el, Gradina Trandafirilor. Iar la colt, beraria Poarta Alba. E si acolo se executau crenvurstii, afara-n strada cind se formau coloanele de „protestatari” pe Polona si pe Dacia. Ce timpuri, ce crenvursti!