Furci, tesle si topoare

Labareala asta cu „fiti cuminti ca le rezolva Barosanu pe toate!” propovaduita de georgesti si simioni ma scoate din toate saritele logicii personale. Nu ca as avea eu vreo logica impenetrabila, dar asta pe care am acumulat-o, o declar multumitoare. Asa ca, de cind am inceput sa observ alegerile din Romania si America, ma tot intreb, „cind dracu a cedat extrema stinga puterea de buna voie? Cind dracu a lasat extrema stinga lucrurile in voia poporului? Cind vreodata au fost alegerile organizate de extrema stinga, libere si democrate?” Iar titulatura „centru stinga” e doar o gogorita menita sa mascheze caracterul revolutionar al acestei ideologii, care de la Revolutia franceza din 1789 si pina in zilele noastre, a promovat violenta, verbala si fizica, pentru a detine si mentine puterea, numita impropriu „a poporului”

Si pentru ca Georgescu il invoca pe Barosan, sa mai spun ca Nenascutul si Nemuritorul pe care-l consider a fi ceva mai centrist decit Nascutul si Nemuritorul, cu toate ca, pina la urma, aschia nu sare departe de trunchi, e tot de stinga. Si ce ma nedumireste e ca, desi Juniorul Divin, ideologic vorbind, face parte din extrema stinga, aceasta apartenenta nu da de gindit dreptei politice. Dracu sa-i mai inteleaga si pe astia care dau inainte cu iubirea si iertarea.

Si nu numai atit, dar in general, in politica, extrema stinga, progresista, e cea care nu crede in Barosan si-n fiu-sau, cu toate ca vrajeala ideologica e cam aceeasi. In schimb, dreapta e cea care s-a gasit sa li se ploconeasca celor doi sau trei care e clar ca le sunt potrivnici. Si hai ca daca te-a palit harul divin in moalele capului, n-ai ce dracu sa faci, indiferent de extrema, dar sa te culci pe urechea in care ti se sopteste ca Sfinta Treime ar apara dreptatea, nu miselia, mi se pare ca suna a dubla credulitate. Una in ce priveste divinitatea si a doua in ce priveste discernamintul acesteia.

Pentru ca in aceasta credulitate consta paradoxul. Toate „pacatele” extremei stingi, dupa cum se vede, sunt admise si trecute cu vederea de dumnezeirea pe care se pare c-o doare-n gaurile negre ale Universului de suferintele nemeritate ale Sarmanului Catalin care continua s-o slavesca si s-o pupe-n gaurile respective. Caci daca e sa analizam evenimentele care se deruleaza in fata ochilor nostri, e clar ca permisivitatea divinitatii fata de abuzurile stingii politice este totala. Sau poate ca exista o diferenta intre legile pamintene si cele divine, care par sa sprijine numai coruptia si totalitarismul.

Asa ca georgestilor si simionilor, lasati dracu ajutorul fantomatic, dragostea divina si puneti mina pe „furci, tesle si topoare”, figurativ vorbind, daca vreti sa dati de pamint cu cei pe care-i sustine, vadit, Sfinta Treime! Coboriti neica pe Pamint, ca alegerile prezidentiale se refera la oameni, nu la ingeri. Vorba lozincii extremei sting „hai la lupta cea mare!”
Just saying.

Credinta ca vrajeala

Astazi s-a dovedit, daca mai era nevoie, ca acea credinta, care ni se flutura non stop prin fata ochilor si-a urechilor, e doar o vrajeala de-mbrobodit imbroboditi. Eu, recunosc, nu „beneficiez” de o minte care sa accepte absurdul, asa ca nu cred in „pedeapsa de apoi”, in „sa dea Dumnezeu”, in „frica de Dumnezeu”, in „judecata Dumnezeiasca” si-n alte bazaconii care incing mintile multora. Eu cred in corectitudine umana, in respect uman, in constiinta umana si in tot ceea ce depinde de individ si de atitudinea acestuia in societate. Restul sunt vrajeli.

Si ca dovada ca aceasta credinta e o vrajeala, zic sa privim ce se intimpla in acest moment in Romania si mai exact in politica si justitie. Toti acesti politicieni si magistrati corupti, sunt credinciosi. Si daca nu ma credeti, intrebat-i pe ei si veti vedea ca toti, dar absolut toti sunt credinciosi isi fac semnul crucii, umbla prin biserici si pupa icoane, cruci si patrafire. Cu toate astea, aceste jigodii sunt corupti pina-n maduva oaselor. Vai, cum asa? Asta propovaduieste religia? Oare ce s-au rugat ei de Paste? Sa-i ajute Barosanul sa nu fie prinsi si sa poata incalca linistiti legile tarii si morala crestina? Pentru ca din cite se vede, ei numai asta fac. Oare astora nu le e frica de judecata divina? Si daca nu le este, cum se pot numi ei credinciosi? Si nu e vorba doar de ei, dar si de toti ai lor si de acolitii care-i sustin si voteaza. Ca si aia fac parte dintre cei care se considera superiori ateilor.

Si ca sa lamurim acea vrajeala cu „n-are niciun Dumnezeu”, e cam clar ca cei care au un Dumnezeu, sunt nenorocitii care conduc Romania si care incalca legi, constitutii si coduri morale. Iar in ceea ce-i priveste pe magistratii vinduti, care protejeaza crima, acuzind victima e limpede cam cit valoreaza credinta lor sincera.

Se va spune ca nu toti credinciosii sunt la fel. Poate, nu contest. Dar atita timp cit sunt extrem de multi credinciosii penali, atit juridic, cit si „divin”, mi se pare ca pot afirma cu certitudine ca acel „n-are nicun Dumnezeu” care ni se atribuie numai noua, ateilor, ar trebui atribuit si multor credinciosi. In cel mai rau caz, noua ar trebui sa ni se spuna „n-are niciun CCR”, pentru ca din cite se poate vedea cu ochiul liber, Dumnezeul acelor credinciosi totalitari e CCR-ul penal.

Ce s-a intimplat astazi la ICCJ este ultima dovada si cea mai elocventa ca justitia romana e inexistenta si ca Romania este un stat totalitar si antichrist.

Marele Blond sau Barosanu? That’s the question.

Dupa cum am spus inca de acum … multe posturi, habotnicia Georgescului nu mi se pare ca da bine, mai ales in epoca moderna. Imi dau seama ca ateismul meu influenteaza intru-citva obiectivitatea acestei pareri, dar asta sunt si n-am ce-mi face. Si chiar daca as avea, nu vad de ce m-as schimba.

Astazi am auzit un lucru care m-a pus pe ginduri. Nu pentru mult timp, pentru ca mi-am dat seama, gindind retrospectiv ca e un adevar. Era un profesor la Realitatea care a spus, citez „Georgescu e un vinzator de sperante” Si dupa cum am spus, retrospectiv privind lucrurile m-am trezit nevoit sa-i dau dreptate. Si desi sustine cam ce sustine si Trump, nu actioneaza nici 2% cit a actionat si actioneaza Marele Blond.

Ce ma dispera, e pasivitatea. Cind il aud cu „in liniste cu Dumnezeu” ma apuca toate alea. Nu zic, n-ai decit sa crezi in oricine vrei tu, ca doar e la liber, dar sa te lasi in grija acelui cineva, mi se pare de domeniul absurdului, mai ales cind e vorba de un razboi deschis cu forte pe care nu le poti controla si care pot sa faca din tine ce „vrea” muschii lor. Sa spui ca poporul a cistigat, ca poporul e suveran, ca poporul s-a trezit in constiinta, ca sistemul e pe life support si alte de-astea, mi se pare a fi exact ceea ce a spus acel profesor. Pentru ca in mod sigur nu va fi lasat sa candideze si in mod sigur poporul va fi pus cu botul pe labe. Ca cine sa-i opreasca?

Si n-as vrea sa fiu inteles gresit, mi-as dori sa n-am dreptate, dar mi-e greu sa cred ca poporul va iesi in strada spontan, hotarit sa dea actualele capetenii cu roatele in sus. Pentru ca, doar citeva mii de oameni, nu vor realiza mare lucru. A, daca s-ar organiza o greva generala, daca s-ar iesi cu sutele de mii in trada si nu doar in Bucuresti, poate ca ar exista sanse, dar cine draci sa organizeze o astfel de actiune masiva?

Peste citeva zile va fi o demonstratie sorosista si pun pariu ca vor fi la fel de multi ca cei care au fost acum citeva zile. Si atunci ce draci va intelege strainatatea?

Georgescu, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa-l lase pe Dumnezeu sa-si vada de-ale lui si sa profite de legaturile cu Kennedy. Sa stea la masa cu Trump si sa-l determine sa faca ce-a facut un Macron, o Maia Sandu, o Ursula si dracu sa-i mai ia. Trebuia sa-l convinga pe Trump de importanta geo-strategica a Romaniei in ceea ce vrea sa realizeze. Ca daca el crede ca o astfel de lupta se cistiga cu bunavointa divinitatii, cred ca se cam inseala. Sa nu uite ca zeci de mii de crestini au fost dati la fiare pina cind crestinatatea a reusit sa prinda si nici acum, dupa doua mii de ani, nu sunt majoritari. Iar el are doar citeva saptamini la dispozitie.

Ca acum pe bune, lui Trump daca nu te duci sa-i pupi inelul, se cam pise pe tine. Cu „lasa ca se rezolva” nu se rezolva nimic. Trebuia sa se duca-n draci la Washington, nu sa colinde pietele Bucurestilor. Adica e bine si cu pietele, dar nu e suficient, mai ales cind te lupti cu un sistem bine pus la punct si care a acaparat si justitie si politie si securitate si pe dracu sa-i ia.

Din nefericire am asa o convingere ca acel profesor avea perfecta dreptate cind vorbea de „vinzatorul de sperante” Probabil ca asta va ramine din toata harababura asta la care am asistat neputinciosi. Oare va avea poporul roman suficient singe sa mai faca ce-a facut in ’89? In fond, daca stai sa bagi de seama a trecut cam acelasi numar de ani. Dar cum spuneam, tot intr-un post trecut, in ’89 strainatatea era cu poporul, pe cind acum e cu puterea. Iar Trump are programul mult prea incarcat ca sa mai bage si Romania. Sa vedem ce va spune la 9pm, dar mai mult decit ca in Romania au fost anulate alegerile, nu cred ca va spune. Cred ca Georgescu, cu habotnicia lui, va rata o mare ocazie. Pacat!

Eliana

Un talent incontestabil de care nu auzisem pina acum. O voce de patriot care n-are cum sa nu te miste, sa nu te motiveze, mai ales ca par sa fie din ce in ce mai putine astfel de voci. Multi preferind sa taca si sa-nghita. Si nu ma refer la cei vinduti puterii si nici la cei cu minti bolnave, ci la cei care nu si-au pierdut demnitatea si constiinta, doar curajul si vointa.

Consider, totusi, ca „fiarei de ateu” din finalul ultimului clip, e o afirmatie fortata, tinind cont ca sunt mai multe fiare printre credinciosi decit printre atei. Dar, in fine, probabil ca daca as fi fost credincios, as fi gindit la fel si asta pentru ca absolutul exacerbeaza ego-ul si ucide toleranta.

Ce mi-e dracu, ce mi-e tac-su!

O expresie indragita si des folosita de romani. Nu cred ca trebuie sa-i mai explic semnificatia, ca n-am auzit pe cineva s-o foloseasca inadecvat.

Ieri am fost la o petrecere la care se serbau doua zile de nastere si aniversarea casatoriei intre cele doua zile de nastere. Asa ca baloanele decorative purtau numerele 50, 70, 80. 80 si 70 fiind virsta sarbatoritilor. Ar fi fost culmea ca unul din ei sa aibe 50 si sa fie casatorit/a de 70. Pai nu? Asa ca, iar am ars-o printre octogenari. Si intrucit petrecerea asta geriatrica avea loc in party room-ul blocului in care locuiau sarbatoritii, am trait cu impresia ca ma aflu intr-un azil de batrini si zau ca nu e deloc amuzant. Marele noroc e ca multi si-au adus copiii si nepotii, care au coborit media de virsta, imbunatatind si aspectul general.

Bautura a fost destula, dar haleala, cam pentru trei petreceri. Nu prea stiu de ce au comandat atit de multa, dar probabil ca nu degeaba se spune ca „decit sa n-ajunga, mai bine sa ramina”

Si cum ne luasem farfuriile cu ce-alesesem sa mincam, ne-am asezat la masa lunga din dining. In fata noastra se aflau doua tipe care-si discutau copiii si nepotii. E si atunci am auzit-o pe una din ele spunind „ce mi-e dracu, ce mi-e tac-su” Dar intrucit nu se facea sa ne ignore, aceeasi doamna ne intreaba daca locuim in TO. Cind a aflat ca „da”, ne-a tras-o la gioale. „Va intreb pentru ca nu tin minte sa va fi vazut la biserica” „Nici n-aveati cum pentru ca nu o frecventam” ii zic ca s-o scurtam. Dar dintr-un imbold inexplicabil, tipa a inceput sa ne povesteasca de atmosfera inaltatoare din lacasul respectiv si de predicile inegalabile ale „parintelui” Bunea. Astfel am aflat ca de fapt avem mai multi parinti si ca noua ne lipsesc citiva. Chiar si metaforic vorbind.

Bun, dar problema nu era intrebarea, ci faptul ca o credincioasa, asa cum se pretindea ea, a folosit expresia sus amintita. Nu ca n-as fi fost de acord cu formularea respectiva, dar s-auzi un credincios ca-l compara pe Barosan cu dracu, mi s-a parut hilar. Iar asta-mi intareste convingerea ca muti credinciosi sau poate majoritatea, aleg sa nu gindeasca. Sa ia lucrurile asa cum au fost nascocite de altii, fara a le trece prin propriul filtru. Presupunind ca acel filtru exista.

Ca daca, dupa cum spun ei, nu eu, Barosanul a conceput si nascut tot ce exista in universul cunoscut si necunoscut si ca el e tatal nostru, e cam clar ca dracu e creatie dumnezeiasca si ca Barosanu e tatal dracului. Si de aceea spun ca formularea o accept, avind sens, daca e sa accept fantezia, la modul general. Dar ca o credincioasa s-o afirme, mi se pare a fi mai fantezist decit religia in sine. Pentru ca sa vezi o persoana care idolatizeaza ceea ce detesta, e imposibil de acceptat, chiar daca o face inconstient. Iar asta ar naste o alta intrebare, „inconstienta in ce privinta?” Inconstienta in privinta credintei sau a faptului ca faloseste teorii care discrediteaza credinta respectiva?

In fine, n-am dat drumul vreunei polemici inutile. In primul rind pentru ca doamna s-ar fi simtit ofensata, pentru ca nu stiu daca ati aflat, dar adevarul deranjaza, iar mai apoi pentru ca nu era nici momentul si nici locul indicat unei astfel de discutii. Dar ifosele de atotstiutoare ale unei nestiutoare iti provoaca, uneori, reactii mai greu de controlat.

Au fost si ceva poze cu participantii, dar intrucit tineretul nu s-a aratat doritor sa apara in ele, am renuntat in a le posta.

Priveste-ma-n versuri! (28)

Eu țin, foarte, la tradiții,

Chiar si la religioase

Si mă țin cit pot de ele,

Mai ales daca-s … cărnoase.

*

Dar sunt unele ciudate,

Cu titulaturi capcană,

De te uiți ca curca-n lemne,

Mintea intrându-ți in pană.

*

Mă tot întrebam „ce-i aia?”

Enervindu-mă prostește,

Pân’ mi-a arătat o tipa,

Cum s-a dezlegat la pește.

*

Si vă spun, e lucru mare,

Să dai peste-un om deștept,

Ce isi calcă pe pudoare,

Să-ți arate „drumul drept”.

***