Ce-o fi atit de feroce in reteta asta, n-as putea sa spun, dar daca asa a botezat-o ala care-a inventat-o, de ce i-as pune eu la indoiala inspiratia. Dar pentru a nu fi atit de feroce, eu am modificat-o putintel, pentru ca nu m-ar interesa o pasta cu care sa minjesc felii de piine. Ca-n original, cam asta e. Reteta originala cere ca peste avocado sa se puna ceapa batrina, ceapa verde, usturoi, ardei iute, ulei, faina de cassava, lime si sa le zmotocesti toate la un loc iar la final sa adaogi fisii de cod pe care sa le incorporezi in „aliajul” respectiv. Numai ca domnul cod, pe care-l folosesc creolii, ca-i reteta din French West Indies, mai exact din Martinica, e d-ala sarat si uscat pe care ei il desareaza in prealabil. Adica un fel de opinca rupta-n bucati. Acestui preparat i se mai spune si Antillais guacamole. Dar, in fine, poate sa-i spuna si „Gigi Marga”, eu o fac cum imi place mie.
Iar mie, neavind cum sa-mi placa „ferocitatea” lor excesiva, voi face uz de milostivenia care ma caracterizeaza. Asa ca n-am sa pun ceapa si nici faina de cassava. Le dau dracu. Asta ca sa nu spun ca nici codul ala uscat n-o sa-l folosesc, ca doar nu-s cizmar. In schimbul acelor pingele voi folosi snow crab legs si nu azmesticate-n compozitie, c-ar fi pacat sa-mi bat joc de aspectul lor classy. P-alea le pun la vedere, ca sa-mi bucure si ochiul, nu doar papila. Si pentru a-i da o aroma caraibiana compozitiei, am sa incorporez citeva frunze de cilantro. Si io-te Miséricordieux d’acocat-ul meu.


Din pacate am uitat sa si ornez cu un snop de cilantro. De, virsta. Poate pina data viitoare imi revine memoria.