Cum specialistul avea cabinetul pe Eminescu, am profitat de ocazie pentru a-mi vizita locurile copilariei despre care am mai scris. De data asta am facut si ceva poze la ce-a mai ramas din ce-a fost odata. Si ma vad nevoit sa reiau pentru ca pozele sa fie intelese. Pina-n clasa a 3-a am locuit Pe Dorobanti. vis-a-vis de COS, exact la intrarea in Piata Lahovari. Dar n-am putut sa pozez decit curtea, fiind acum e proprietate privata in care n-aveam acces. Cum spuneam, vis-a-vis era Casa Oamenilor de Stiinta, linga ea era odata Gradina Trandafirilor si la colt, beraria Poarta Alba. Ultimile doua au disparut, in locul acelor superbitati inaltindu-se acum un ditai paralelipipedul de beton si sticla.
Apoi am fost si pe strada General Brosteanu unde se afla Generala la care am trudit pina-n clasa a 3-a si care se afla in curtea unei biserici. In colt, Brosteanu cu Dorobanti, era ambasada DDR. Acum vad ca au plantat o cafenea. Si tot acum am aflat ca biserca respectiva se numea Precupetii Noi. Am facut o poza si cu interiorul, ca nu ma lasa inima sa-l ignor. Iar cladirea fostei scoli, care e-n paragina, vad ca a inceput sa fie renovata de catre … biserica. Nu stiu la ce-o s-o foloseasca, dar as zice ca un bordel pentru maicute ar fi o investitie profitabila.
Dupa retrairea copilariei, am vrut sa retraim si niste senzatii gustative de neuitat. Initial am incercat, ca tot eram acolo, la COS, pe terasa din spatele cladirii. Dar fiind dezolant de gol, am renuntat, optind pentru Green Hours. Cum altfel? Si nu va spun, desi va spun, cam cum ne-a delectat rata pe varza si ciolanul pe varza. Limba romana e saraca-n cuvinte pentru a descrie simfonia de savori care ne-au incintat cavitatea bucala. Dar pentru ca portiile erau mega, jumatate din fiecare am luat acasa, pentru a doua zi, ca seara ne-am dat ciocnire la Aria cu „englezoaica” si prietenii din CA, ajunsi ieri in RO.
Hai ca ne-am ritornerat si de la Aria. Fiind mai multi, am stat mai mult. Pina la urma am fost patru din CA, una din UK si una din Germania. S-a ris mult si asta mi-a adus aminte de restaurantele tineritilor mele. De papa s-a luat ce am sugerat si au fost multumiti. Noi am tinut-o pe peste, sotia cu somon, eu cu Dorada. Si bine am facut. Mai ales ca acum putem trece si somonul la gratar printre recomandate. Dorada era oricum. A, poate si burger-ul din poza, pe care nu l-am incercat, dar nici n-am auzit fo reclamatie din partea amicului.
VatiClanul Papei 