Frunza verde de swiss chard, sa o ard sau sa n-o ard?

Dar pentru ca o ard in fiecare dimineata, am ars-o si astazi.
Cum va spuneam, daca va spuneam, de dimineata linga lac pescarul amator isi baga un deget in … Pardon, am luat-o pe aratura. Reiau de la „de dimineata”. De dimineata eu ma trezesc cu noaptea-n cap. Dupa care ori aranjez prin bucatarie, ori nu aranjez, dar sigur pregatesc breakfast-ul si mai tirziu, cafeaua. Dupa aceea, fiind totusi prea devreme, ma mut (cu „m”) in alt dormitor si ma joc bridge pe telefon pina se face de 5. Caci la 5 trebuie sa maninc ca sa iau oarece pilule, dar nu d-alea albastre. Dupa aceea ma uit la stiri si la 6 imi trezesc sotia, care cu ochii inchisi, reuseste totusi sa ajunga la island-ul din bucatarie, ca acolo ne luam noi le petit dejeuner.

Iar dimineata asta n-a fost cu nimic mai diferita decit celelalte. Diferit a fost doar breakfast-ul intrucit n-o puteam servi pe sotie cu piureul de swiss chard, intrucit bagasem putin praf de usturoi si m-ar fi boscorodit. Eu, in schimb, neavind clienti cu care sa ma discut, ma puteam uita la stiri linistit, intrucit nu aveam de gind sa le vorbesc alora. Asa ca sotiei i-am pus doar o frunzulita. Si pentru ca gravadlax-ul era gata, l-am introdus in menu.

Swiss chard-ul asta e de doua feluri, cel putin aici, la Canada. Fie verde cu nervuri albe, fie verde cu nervuri rosii. Estetic vorbind, cele cu nervuri rosii imi plac nespus de foarte mult. Si cum din acelea am luat, la piureu am pus doar frunzele fara nervura principala. Si pentru ca mi-a placut cum aratau, le-am trintit si lor o poza. Nu ca arata mese?

PS. E groasa. Lui Trump nu i s-a acordat Nobelul pentru Pace. Feriti-va din calea lui. Cred ca va declara razboi Norvegiei. Nu-i vad bine nici pe venezueleni, intrucit una Machado a fost cea care l-a obtinut pe Nobel. Si nu ca ar fi trebuit ca Trump sa-l primeasca, dar ce-o fi facut aceasta Macheado pentru pace, ca imi e foarte neclar. Ca e lidera opozitiei in regimul Maduro, inteleg, dar ce are asta cu pacea, ca nu stiu sa fie vreun razboi in Venezuela. Oare Nobelitii aia sunt sanatosi la cap sau e o vrajeala asa cum e cu toate premiile internationale care se decerneaza pe considerente politice, nu pentru merite deosebite?

Salmon papaya

Hai s-o mai punem si de-un papa, ca de atita politichie s-ar putea sa vi se aplece. E si uite asa, ca-n fiecare dimineata, m-am apucat sa compun un breakfast. Cum aveam o papaya si ceva somon afumat in frigider, m-am gindit la o combinatie de sweet and salty. Stiu ca unora nu le suride combinatia, da noua, ne. Si din acest motiv am pus-o de un mic michelin (ca daca nu ma laud eu, atunci cine?) Mentionez ca, mai mult pentru aspect, am bagat si cite o felie de avocado, citeva blueberries si un caper. Si sa stiti ca ne-a placut. Data viitoare poate-i mai bag si un sos de ceva, dar deocamdata nu stiu de ce. Astept sa-mi vina vreo idee-n gura, ca n-am a ma grabi.

Mattinata

by papa

Orologiul bate, noaptea s-a dus dracu

Si dând din ciolane, părăsesc iatacu’.

Desi-i ora patru si mi-e somn de mor,

Scârțiind din oase, ies din dormitor.

Cobor in birou-mi, drept la frigider,

C-ăla-i, dimineața, primul meu reper.

Il golesc de fructe si m-apuc să tai,

Mango si papaia, cam ca in Hawai.

?

C-asta își dorește soția, la cinci

Si v-o spun pe bune, fără caterinci.

Apoi pun ibricul, să fac o cafea,

Că aia la filtru e chioară si rea.

Da’-mi făcui si mie, cum sa-i spun, un terci,

Cu ardei, cu șuncă, ouă si ciuperci

Caci eu, din păcate, sunt un tip plăpând,

Fără proteină, pot să mor flămând.

?

Si-uite-așa avurăm un breakfast doar noi,

In căldura casei, ca doi cintezoi.

Trecând la cafele, am deschis la news,

Că nu eram, încă, destul de confuz.

Si-am aflat ca bravul, ramolit tiran,

A lovit cu manta, ca să dea-n Iran.

Dar prevăd că iarăşi, ofilitul zbir,

A distrus eroic un alt cimitir.

Si văzând ca pune Iranului vina,

L-am tăiat si-am pus-o pe Garifullina.

Azi am fost la peste

Nu stiu ce-oi fi visat azinoapte, dar cind m-am trezit, eram transpirat de parca alergasem noaptea-ntreaga. Ce-am visat, nu mai stiu, dar sigur a fost un vis de lipovean, ca prea m-am trezit cu peste-n mintea-mi treaza pe jumatate. E si uite asa s-a nascut in mine, pofta. Pentru ca mie poftele imi vin cu noaptea-n cap, cind e vorba de peste. Cred ca e o deprindere pescareasca.

E si asa buimac cum eram, am coborit la cafea. Nu s-o beau, s-o fac. Ca asta la ibric nu se face singura. Eu am cautat ibric cu programare digitala, dar n-am reusit sa gasesc. Ori nu s-a inventat, ori daca s-a inventat, e facut in Rusia si e interzis. Pentru ca, tovarasi, daca nu stiati, ibricele lui Putin sunt beligerante si contin plutoniu. Asa ca, fuck him si fuck them!

Abandonind pe moment teoria conspiratiei referitoare la ibric, sa mai spun ca, eu fac cafeaua mai tare ca espresso. Asta e si motivul pentru care dupa ce-o beau si ma duc sa ma spal si sa ma aranjez, paru-mi sta de parc-as fi electrocutat. Cam ca a lu’ Boris Johnson. Bun, deci asa treaz cum eram, de mai aveam putin si intram in vibratie, ca diapazonul, ma-mbrac si ies pe usa cu papilele inflamate de pofte.

Afara era, este si inca o sa mai fie o zi de tot cacatul. Ploaie, frig, mohoreala, mahmureala, balaceala. Intr-un cuvint, zi de betie, nu de peste. Sau si de una si de alta, ca doar n-or fi timpiti lipovenii aia care o ard cu peste si vodka de cum se trezesc.

Neavind masina in garaj, pina s-ajung la ea eram deja fleasca. Ca nu ploua numai afara, imi ploua si-n gura, dupa cum spuneam. Si uite asa, dublu flescait am plecat la peste. Dar nu sa-l prind, sa-l cumpar, Doar n-oti fi crezut ca mi-am pierdut mintile sa merg la pescuit pe nenorocirea asta de vreme. Asa ca am dat fuga la Loblaw’s de unde am luat o tava, astia-i spun „conteiner”, Norwegian Fjord Smoked Steelhead. Dar pentru ca eu cind intru in magazine alimentare sunt ca nevasta-mea cind intra in alea de toale si pantofi, am mai luat si ingrediente pentru o piftie si pentru o trippa alla romana pe care le voi executa luni, ca miine suntem invitati la masa.

Ajuns acasa, plouat, dar cu produsele dorite, am confectionat la repezeala breakfast-ul, pe care l-am servit in fotoliu, la televizor, asa cum ii sade bine lipoveanului.