Caracalla

N-ati ghicit. Nu e vorba de Marcus Aurelius. Titlul l-am ales pentru ca seamana, dar suna mult mai gigea decit Caracal. Stiti voi care. Ala unde s-a rasturnat carul cu prosti. Ca daca chiar vreti sa stiti, nici macar de Caracal nu e vorba, ci de prosti. De nicusori. De aia care faceau misto de Georgescu, care, cica, batea cimpii cu programul „apa, hrana, energie” Si am sa va spun un secret, in mare secret. Am si eu aici citiva nicusori. Nu, va rog sa nu insistati pentru ca n-am sa le dau numele. Prefer sa ramineti cu impresia ca mint, decit cu cea ca m-as putea asocia cu astfel de persoane. La drept vorbind nici nu ma mai asociez, pentru ca in viata nu-ti poti da seama imediat de valoarea celor cu care te asociezi. Trebuie sa vina o pandemie, o vaccinare, niste alegeri, in fine, ceva iesit din rutina zilnica pentru a-ti da seama ca nu e anturajul pe care ti-l doresti. Dar e foarte adevarat, ca si cei de care vorbesc gindesc, probabil, in aceeasi gama despre mine si altii ca mine.

Deci, abandonind vrajeala, sa trecem la subiect. Si intrucit despre energie si importanta ei nu are sens sa discut intrucit pina si cocosii, cu mintea lor putina isi dau seama de necesitatea combustibililor fosili, voi trece direct la apa. De ce? Pentru ca pare un subiect atit de banal, incit nicusori au sarit ca lacustele in lanul de griu, la beregata lui Georgescu cind a spus ca apa va fi mai pretioasa decit orice altceva. Pentru ca daca nu stiati, fara orice altceva putem s-o ducem, dar fara apa, nema. Apa e viata, ceea ce, pe cale de consecinta, fara ea am fi morti. Iar asta n-o doresc nici nicusorilor, oricit ar fi ei de ignoranti.

Si ca sa vezi cum vine de se adeveresc vorbele Georgescului, priviti clipul de mai jos in care se spune ca US va cheltui 1 trilion de dolarei, pentru a SALVA America. In ce consta aceasta salvare? In aducerea de apa din Alaska mai la vale. Clipul prezinta si explicatia acestei mega investitii.

Asa ca, dragi nicusori, nu numai padurile, aurul si uraniul Romaniei sunt vizate de macronii Europei, ci si apa, dobitocilor.

https://www.msn.com/en-ca/money/video/the-1-trillion-megaproject-designed-to-save-america/vi-AA1KBDGD?ocid=socialshare

Apocurenti

Va multumesc! Dar nu era nevoie. Eu doar am numit un fenomen descoperit de Masaru Emoto, care a constatat ca apa cristalizeaza diferit functie de felul in care-i vorbim. Exact, nu e nicio greseala. Se pare, dupa cum spune „ochi mici”, ca vibratiile produse prin vorbire influenteaza calitatea apei care se poate deteriora functie de cit de naspa-i vorbim.

Astfel, daca unui pahar cu apa ii vom spune te iubesc timp de o sptamina, cristalizarea va fi o stea gigea, in sase colturi, O avea vreo legatura cu David? Hmmm! Problema devine jidaneasca si nu-i bine. Dar daca ii vom spune te urasc si o injuri de mama, cristalizarea va fi cih, dezordonata, aiurita si cu aspect haotic. Se pare ca asta e si secretul agheasmei sau holy water care se dovedeste ca nu e chiar atit de holy pe cit cred unii. Ca nu e rugaciunea in sine, ci faptul ca in prezenta ei vorbele rostite sunt de iubire, de pace, de intelegere si de supunere totala si neconditionata.

De fapt am auzit multe persoane care spun ca vorbesc cu plantele din casa si ca le merge foarte bine. Credeam initial ca sunt povesti, dar uite ca s-au facut experimente care au demonstrat ca plantele au o sensibilitate aparte. Bine, nu planta in sine, ca aia e tuta, dar apa care o hraneste. In prezenta starilor conflictuale planta se blegeste. Este un experiment interesant facut de acelasi doctor japonez, dar cu orez.

Mai mult si mai important, corpul uman contine 72% apa. Pai si atunci, daca noi dam in timpeala si incepem sa injuram si sa ne punem poalele-n cap, nu se cheama ca apa din noi o ia razna? Ba se cheama. Pai si daca e asa, e oare posibil ca apa din noi sa comunice cu apa de linga noi? As zice ca da, dar se pare ca sunt singurul. Ca Masaru pune degradarea apei pe seama vibratiilor produse de vocea noastra. Dar daca noi emitem biocurenti, de ce n-ar emite si apa, apocurenti? Adica, ce, ea e mai proasta?

In fine, nu stiu exact care e spilul, dar ma voi intoarce in laborator si voi lua problema in mina. Problema cu apocurentii, zic. Pina atunci aveti de grija cum vorbiti in prezenta apei, care e prezenta peste tot, ca eu m-am hotarit sa nu mai scot nici macar un sunet care s-o necajeasca, ca dupa cum se vede treaba, apa e mai ceva decit cenzura. Bine ca n-au aflat capeteniile apocalipsei, ca ne-ar pune sa cumparam „indulgente” sau ne-ar pune taxe pe trivialitati. Si si mai bine e ca in prezenta whisky-ului ne putem desfasura, ca pe asta nu l-a analizat nimeni. Desi, la cit s-a scumpit, ce taxe sa mai puna?

PS – Le dau dracului de diacritice, sa ma scuze doamna Apa, ca e un chin sa corectezi un text intreg, cuvint cu cuvint.

We, the mennonites

Daca ascultati stirile la americanski, veti auzi cum toata pleiada de politicieni, ziaristi, televizoristi si alti autodeclarati „iubitori” ai democratiei, repeta la nesfirsit cele trei vorbe lansate de Morris, in Constitutie, la 1787: „we, the people”. Si care semnifica vointa populatiei. Numai ca javrele actuale, cu mici exceptii, se folosesc de aceasta deviza pentru a da greutate declaratiilor lor patriotarde.

La drept vorbind, ei, cei care folosesc aceasta sintagma, doresc in mod obsesiv sa fie perceputi ca parte integranta a pulimii. Si asta pentru a crea falsa impresie ca le apara interesele. Realitatea fiind cu totul alta. Acesti viermi, in alocutiunile lor, folosesc persoana intiia cind e vorba sa-si enumele si laude presupusele merite. Dar atunci cind dau in oponenti si cind iau decizii discutabile sau chiar malefice devin „we the people” incercind sa induca ideea ca vorbesc in numele multimii pe care o servesc cu zel si abnegatie.

Regretabil e ca, atita timp cit pulimea o duce bine, aceste excese verbale nu sunt cintarite la adevarata lor valoare. Dar uite ca vine o vreme, de rastriste, cauzata exact de capetenii si vasalii lor, in care „we the people” isi pierde complet sensul, desi e inca vehiculat cu aceeasi inversunare.

Problema apare cind liderii, care nici pe departe nu impartasesc nivelul de viata al pulimii, trasmit mesaje folosind termeni de genul: inflatie, penurie, sacrificiu, restrictii, virusi, Rusia, Ukraina si alte nenorociri create de politica lor defectuasa. Propunerea capeteniilor americane, dar mai ales a celor vest-europene, e ca populatia sa-nceapa sa sufere. Si desi vina e, in intregime, a lor, evident ca javrele-i arata cu degetul pe rusi, desi nu ei au impus restrictiile paguboase, ci politicienii vestului la comanda stapinului de sclavi.

Asadar, ei au creat in mod premeditat conflictul din Ukraina, ei il sustin si alimenteaza, ei au dat drumu robinetului cu restrictii pe care numai o minte bolnava si le putea inchipui si tot ei impun si austeritatea pentru a-si dosi incompetenta si jigodismul. Asa ca, propunerea unei vieti austere, de menonnites, vine sa incununeze activitatea de cacat a celor care iau decizi si care nu vor impartasi niciodata aceasta austeritate cu cei care sunt obligati s-o suporte, indiferent ce boraste o von der Leyen, un Rutte, un Scholz, un Trudeau sau un … Mort.

De aceea consider ca „we the people” ar trebui inlocuita cu „we, the mennonites” cu mentiunea ca in momentul de fata the mennonites inca isi pot cultiva terenul, ceea ce va deveni in curind, un vis. Si n-ar fi exclus ca intr-o etapa viitoare sa se treaca de la modul de viata al mennonites-ilor la cel al kibbutz-urilor. Time will tell.

Nu pretind a fi vreun clarvazator, dar analizind intentiile declarate ale capeteniilor actuale, de suprimare a proprietatii private, de reducere si control absolut al multimii, de inrobire si putere unica, se pare ca societatea care va inlocui-o pe cea actuala, va fi una sclavagist-constitutionala. Adica un sclavagism mai uman, adaptat la conditiile actuale, cu mai multe libertati, decit in trecut, intrucit modalitatile de control ale pulimii sunt mult mai sofisticate si mai diversificate decit pe timpul romanilor.

Asa ca, vorba inaintasilor: foaie verde de dudau / si-o sa fie si mai bine.