O expresie indragita si des folosita de romani. Nu cred ca trebuie sa-i mai explic semnificatia, ca n-am auzit pe cineva s-o foloseasca inadecvat.
Ieri am fost la o petrecere la care se serbau doua zile de nastere si aniversarea casatoriei intre cele doua zile de nastere. Asa ca baloanele decorative purtau numerele 50, 70, 80. 80 si 70 fiind virsta sarbatoritilor. Ar fi fost culmea ca unul din ei sa aibe 50 si sa fie casatorit/a de 70. Pai nu? Asa ca, iar am ars-o printre octogenari. Si intrucit petrecerea asta geriatrica avea loc in party room-ul blocului in care locuiau sarbatoritii, am trait cu impresia ca ma aflu intr-un azil de batrini si zau ca nu e deloc amuzant. Marele noroc e ca multi si-au adus copiii si nepotii, care au coborit media de virsta, imbunatatind si aspectul general.
Bautura a fost destula, dar haleala, cam pentru trei petreceri. Nu prea stiu de ce au comandat atit de multa, dar probabil ca nu degeaba se spune ca „decit sa n-ajunga, mai bine sa ramina”
Si cum ne luasem farfuriile cu ce-alesesem sa mincam, ne-am asezat la masa lunga din dining. In fata noastra se aflau doua tipe care-si discutau copiii si nepotii. E si atunci am auzit-o pe una din ele spunind „ce mi-e dracu, ce mi-e tac-su” Dar intrucit nu se facea sa ne ignore, aceeasi doamna ne intreaba daca locuim in TO. Cind a aflat ca „da”, ne-a tras-o la gioale. „Va intreb pentru ca nu tin minte sa va fi vazut la biserica” „Nici n-aveati cum pentru ca nu o frecventam” ii zic ca s-o scurtam. Dar dintr-un imbold inexplicabil, tipa a inceput sa ne povesteasca de atmosfera inaltatoare din lacasul respectiv si de predicile inegalabile ale „parintelui” Bunea. Astfel am aflat ca de fapt avem mai multi parinti si ca noua ne lipsesc citiva. Chiar si metaforic vorbind.
Bun, dar problema nu era intrebarea, ci faptul ca o credincioasa, asa cum se pretindea ea, a folosit expresia sus amintita. Nu ca n-as fi fost de acord cu formularea respectiva, dar s-auzi un credincios ca-l compara pe Barosan cu dracu, mi s-a parut hilar. Iar asta-mi intareste convingerea ca muti credinciosi sau poate majoritatea, aleg sa nu gindeasca. Sa ia lucrurile asa cum au fost nascocite de altii, fara a le trece prin propriul filtru. Presupunind ca acel filtru exista.
Ca daca, dupa cum spun ei, nu eu, Barosanul a conceput si nascut tot ce exista in universul cunoscut si necunoscut si ca el e tatal nostru, e cam clar ca dracu e creatie dumnezeiasca si ca Barosanu e tatal dracului. Si de aceea spun ca formularea o accept, avind sens, daca e sa accept fantezia, la modul general. Dar ca o credincioasa s-o afirme, mi se pare a fi mai fantezist decit religia in sine. Pentru ca sa vezi o persoana care idolatizeaza ceea ce detesta, e imposibil de acceptat, chiar daca o face inconstient. Iar asta ar naste o alta intrebare, „inconstienta in ce privinta?” Inconstienta in privinta credintei sau a faptului ca faloseste teorii care discrediteaza credinta respectiva?
In fine, n-am dat drumul vreunei polemici inutile. In primul rind pentru ca doamna s-ar fi simtit ofensata, pentru ca nu stiu daca ati aflat, dar adevarul deranjaza, iar mai apoi pentru ca nu era nici momentul si nici locul indicat unei astfel de discutii. Dar ifosele de atotstiutoare ale unei nestiutoare iti provoaca, uneori, reactii mai greu de controlat.
Au fost si ceva poze cu participantii, dar intrucit tineretul nu s-a aratat doritor sa apara in ele, am renuntat in a le posta.
