Trezit odata cu cocorii sau ce draci or fi zburatoarele alea care ne bintuie „fiordul” din spatele casei, am trecut la inviorare. Altfel spus, la pregatirea micului dejun. Sotiei i-am confectionat doua tarte cu ham si-o salata, iar eu mi-am mincat banana. „Si va rog sa terminati cu rautatile!” De fapt asta e si motivul pentru care mi-am pozat banana, banuind ce desertaciuni va vor trece prin minte.
Dar intrucit s-a luminat de ziua, mi-am dat seama ca banana mea reflecta cu precizie starea de spirit pe care ne-a creat-o ceata asta idioata care nu stiu de unde s-o fi pogorit asupra noastra. Ca, vedeti voi, in timp ce mood-ul de-a iesi din casa s-a plostit ca o coaja de banana, alte mood-uri au ramas erecte ca miezul ei. Probabil ca exista, totusi, o lege a compensatiei.
Dar ca sa vezi ciudatenie, la orele 10 ceata s-a ridicat iar pe la 11 a aparut soricelul, imprastiindu-si lumina si caldura. De fapt si ieri a fost la fel, ca de aceea spun ca-i ciudat. Asta-mi aminteste de Sintra Portugaliei. Acolo in fiecare dimineata e ceata si fix la 11 ceata dispare si apare soarele in toata splendoarea lui. Numai ca acolo exista o explicatie, Sintra fiind intre ocean si munte. In fine, ei le spun munti, dar punctul cel mai inalt e la ceva peste 500m, fata de nivelul oceanului. Asa ca toti vapori proveniti din ocean se ridica si dau cu capul de raceala muntilor unde se condenseaza si de aici ploile dese si ceata matinala nelipsita. Ceata care dispare cind soarele-si impune punctul de vedere. Numai ca in Florida nu sunt munti care sa condenseze aburii oceanici, asa ca in asta consta ciudatenia de care am pomenit. Ca exista explicatii, evident si n-ar fi exclus sa aibe legatura cu aerul ala polar care ne-a perturbat programul timp de vreo doua-trei zile.
Mi s-a adeverit faptul ca sunt inca performant. Pentru ca inainte de piscina, de la care tocmai m-am intors, am fost cu sotia la niste cumparaturi comestibile. Si-n Publix, m-am intersectat cu o copila agatata de maica-sa. O mama de vreo trezeci de anisori si care mi-a spus in treacat „I like your outfit. You’re good!” Evident ca i-am multumit, ca de alte discutii n-aveam loc, sotia fiind la raionul alaturat. Dar pentru moment, mi-am simtit cordul marit. Stiu, n-a spus ca ma place sau ca m-ar face, dar la 71 orice compliment e bine venit, mai ales cind vine din partea unei tinere. Realitatea e ca eram imbracat de paralizie … materna. Si nu atit toalele in sine, cit mai ales coordonarea culorilor.
In fine, acum stau pe balconete si sug bere, in asteptarea sotiei care pina nu da de negru, nu se misca de la soare. Pentru seara mi-am luat ceva sushi iar sotiei am sa-i fac un stir fry cu legume si fisii de carne. Iar daca voi mai face poze, le voi atasa.
VatiClanul Papei 