Dar nu ala a lu’ Delavrancea. Nooo, ca astora, va spun sigur, li se rupe de faptul ca ” … Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri, în veacul vecilor!….” E vorba de apusul de soare alla Naples. Iar asta la care vom merge sa asistam, cred ca-l vom putea asemui cu cel din Costa Rica. Ce, nu-l mai tineti minte? Pai nu, ca era in 2020, cind incepusera sa dea cu COVID in populatii.
Ca ieri, dupa ce am avut-o pe french soup, am luat-o la pas spre Golf. Si spre mirarea noastra deplina, desi incepuse sa se intunece, o gramada de lume venea dinspre plaja. Cind am dat cu ochii de linia orizontului, unde se pupa oceanul cu inaltul, ne-am dat seama ca multimea venea de la spectacolul apusului de soare. In acel moment ne-am ofticat intens si ne-am propus sa mergem si noi sa vizionam acel show care, din cite am auzit, are loc zilnic, fara loc rezervat si casa de bilete la intrare.
Ziua am inceput-o cu munca de jos. Adica am executat ordinul primit, „salade de fruits jolie, jolie, jolie”, cum o cinta Bourvil. Cu ananas, mango, capsuni, pepene rosu si cirese.
Dupa care va urma „inviorarea” si piscina. Iar mai apoi, voi executa o salata de octopus cu care sa ne alintam prinzul. Si asta pentru ca, dupa cum spuneam, seara mergem la „spectacol” si un grouper pe 5th.
Pace tie, cititorule, ca mie mi-a iesit o salata de vise erotice! Divina! Cu octopus, cilantro, basil, usturoi, castravete (fara simburi), rosioare, masline, ulei, lime, sare si piper. Trebuie sa incercati. N-o sa va para rau, chiar daca seafood-ul nu va imbie, desi ar fi anormal. O superbitate de minunatie! Jur!
Daca vom avea parte si de un apus misto, putem declara ziua asta „Sarbatoare Papala” si-o trec cu rosu in calendar. A propos, diseara am hotarit un grouper la Keewaydin’s. Ce, am mai spus-o? Lasa s-o spun, ca sa nu se uite. Iar cind vom reveni, voi posta si cite ceva cu apusul, asa ca fiti pe receptie.
Nu stiu ce cred altii, dar eu cred ca norocul ma urmareste. Ca sa vezi si sa nu crezi. Plecind de-acasa, cerul era plumburiu, spre vest, adica exact unde trebuia sa apuna le soleil. Cind ajungem, gramezi de nori plumburii si o limba de senin exact deasupra orizontului. Asa ca am facut niste poze, zici ca-s picturi. Iar pasarea pe care am reusit s-o surprind si care da viata imaginii, face poza de competitie. O alta observatie, ar fi ca la ora accea cred ca era mai multa lume pe plaja decit in timpul zilei. Si iar ma intreb ” cum de nu ne-a dat prin cap sa-l vizionam pe apus pina acum?” Tin sa mentionez ca intrebarea a ramas fara raspuns. Si ultima precizare pe ziua de astazi, gouper-ul a fost de milioane, desi costa numai $35/ portia.
E adevarat ca pozele in care aparem si noi sunt facute cam devreme, dar mai tirziu n-ar fi fost suficienta lumina. Asa ca, asta e.
VatiClanul Papei 