Ce bine e, cind nu e rau!

Astazi am frecat-o. La cald. Pentru ca, asa cum spune conceptul cubului de gheata „decit sa-nghet in congelator, mai bine ma topesc in bourbon”

Trezit cu noaptea-n cap si foamea-n git, am executat salata de fructe comandata de sotie si fo doua tarte cu cream cheese si somon afumat pentru truditor. Apoi am dat fo doua replici pe blog si am cazut lat pe canapea, ca emigrantii. Totusi, am cazut mai putin lat decit aseara cind devenisem indescifrabil.

Dupa ce toti cei patru ochi ai casei s-au deschis suficient, am trecut la programul unei dimineti superbe. Ala cu frecatul. Iar pe la 11, am plecat sa schimb un tricou care, desi credeam ca am slabit suficient ca sa ma incapa, mi-am dat seama ca mai am de munca. Munca pe care am hotarit s-o incep la Keewaydin’s, pe 5th.

Nu mai trec in revista consumatia intrucit nu difera de cea din mai, anul trecut. Si dupa ce am executat citeva poze, ca tot turistul japonez, ne-am ritornerat acasa unde cu cracii pe sus si cu bourbonul de-a dreapta, m-am apucat sa scriu ceea ce cititi.

Iar pe la five o’clock, am decis sa execut o friptura cu ceva legume stir fried. Poza cu respectiva tratatie o voi atasa dupa ce o voi executa, ca daca le pun crude, nu s-ar numi culinareala. Pai nu?

Ce fripturi, ce stir fry? Eram ghiftuiti. Dar ca sa nu mincam pe la 9, am facut doua tarte cu cream cheese si somon afumat. Si cu asta, done pe ziua de astazi.