Povesti nemuritoare. Oare? (8)

In perioada la care ma refer, Mamaia si Mangalia Nord erau pline de straini, artisti, golani si curve. Iar Eforiile si Mangalia Sud, de localnici si sindicalisti. Unde sa ne ducem, ca golanii si curvele inca nu-si facusera sindicat? Ei si atunci, pe cale de consecinta, am ars-o-n Jupiter, la Scoica. De ce la Scoica? Pai in primul rind datorita asocierii titulaturii cu anumite organe obsesiv de tentante si mai apoi datorita pozitionarii strategice, chiar la intrarea in campingul care gemea de poloneze si „scoicile” lor socialiste.

Dar dupa o poloneza, doua, ne-am cam saturat de amorul asta de coliba, cu fomiste est-europene care te sugeau … si de bani. Asa ca ne-am prezentat la Mihai. Asta, fost coleg de scoala primara, era receptioner in Venus, la bungalow-uri.

„Ce ai bah aici?”
„Ieri mi-a intrat grup de olandeze”
„Bune?”
„Sincer sa fiu, nu le-am incercat pe toate. Bai nesanatosilor, lasati dracu fitele, luati un bungalow si ne intilnim la piscina”

Nu eram noi foarte incintati de ce vazusem, dar acum ce s-o mai zbatem si de ce anume, ca pruni nu erau prin imprejurimi. Ne instalam, ne dusam si ne intoarcem la piscina hotelului unde ne intilnim cu Mihai.

Dintre toti colegii, pe care i-am avut in generala, asta-i singurul pe care nu-l voi uita niciodata. In clasa a patra, eram prin Drumul Taberei, la scoala Generala #164, iar asta-mi era coleg de clasa. In timpul unei ore, se ridica din banca si zice „tovarasa invatatoare trebuie sa ies afara” „de ce Mihai?” ”s-a pisat pe el, tovarasa” urla colega lui de banca, in asa hal de tare, incit n-avea cum sa le scape nici alora din clasele alaturate. Evident ca s-a ris cu lacrimi, mai ales ca eram niste gaozari care rideau din orice si mai ales ca Tunaru, colega lui, era timpita cu certificat, eliberat de noi toti. Dar lasind certificatul, Mihai chiar se pisase pe el.

Dar sa revin la Litoral. E si cum stateam noi la filat, o vad pe una care citea, intinsa pe un chaise longue.
„Cine-i bah foca aia?”
„Nu stiu exact, dar e din grupul asta nou”

Ma rog, plecam spre Neptun. Nu apucam sa coborim de la piscina, ca ne acosteaza un olandez, beat, p#l@. Indruga el ceva, despre niste fetite pe care i le-am putea furniza contra cost si ne flutura o caramida de guldeni pe la nas. E adevarat ca fete interesate in fut contra cost am fi stiut noi, dar erau toate in Neptun, iar asta, in halul in care arata, sigur nu era transportabil. I-am promis ceva „scoici” pentru a doua zi si-am ras-o.

A doua zi, ne prezentam la piscina, pe dupa prinz, cind ne-am trezit. Si ce sa vezi, doamna cu cartea era iarasi in lecturi. Ma duc la ea.
„Hi, how are you?”
„Hi, … reading”
„Really? Interesting! And what are you reading?”
„A book”
Aoleu, e figuranta! Exact ce nu-mi doream!
„Any pictures?” zic, ca s-o provoc.
„Do I look that young” si ride.
Aha, se leaga. .
„Well, I don’t know, but last time when I was reading Kama Sutra, it was full of pictures and I’m quite sure those ones were not for kids” mai zic.

Norcul meu a fost ca auzise de Kama Sutra, altfel toata vrajeala s-ar fi scurs duios in piscina, fara vreun efect asupra „Focii”. Asa insa, a ris in continuare, aratindu-mi cartea pentru a ma convinge ca n-are-a face cu pozitiile XXX. In fine, apare si Mihai cu Lou si cind fata a vazut ca eram prieten cu receptionerul, a capatat mai multa incredere si a devenit subit, volubila si sociabila. Pleaca astia si ne lasa singurei. Foca & me. Asta i-a fost numele pina la sfirsitul vacantei, ea convinsa fiind ca-i vorba de-o dragalasenie.

Bun, si veti spune „da bah, ai futut o olandeza, mare cacat!” Pai stati, ca asta nu-i tot, ca fata era casatorita. „Ei si? Parc-ar fi prima” Pai nu, dar vedeti voi, sotul era si el la piscina, dar pe partea opusa. „Pai zii asa, c-acum devine interesant. Si?”

Si cum stateam eu cu ea facind schedule-ul pentru seara respectiva, apare olandezul caruia-i promisesem fetite. Croncaneste ceva cu Foca, dupa care ma intreaba daca am adus ce i-am promis. Io-te-al dracu Redlightdistrict, beat, beat, da’ de pizdulice n-a uitat. Ma rog, il aburesc putin si-i reinprospatez promisiunea din ajun, cu ceva fierbinte pentru a doua zi.

Dupa ce pleaca „clientul”, ma intreaba Foca,
„Did you already meet my husband?”
Aaaa? Cum vine asta? Si-o intreb
„What? How is this stuff working?”
La care ea cu o nonsalanta care m-a dezarmat si dezbracat in acelasi timp,
„It’s just vacation fun”

Bravos Georgeto! P-asta n-o mai stiam, iar acum ca am aflat-o, sunt mai confuzat ca oricind asupra semnificatiei casniciei in Tarile de Jos.

Si uite asa, am ars-o noi in prezenta sotului, chestie care pe mine, cel putin la inceput, ma intriga si excita mai mult decit Foca in sine. Mai apoi am devenit chiar amici. Mai ramasese sa discutam evolutiile sotiei, in rest nu prea mai existau subiecte nedezbatute. Dar nu numai atit, fata a luat si o camera separata la hotel, doar pentru noi doi. Stiu, nu pare credibil, dar nici nu intentionez sa conving pe cineva, ca nu-s vreun Bolojan. Ca daca n-as fi fost cu Lu, sigur s-ar fi mutat ea la mine.

Evident ca a doua zi, mai mult dintr-un sentiment de compasiune, i-am prezentat betivului o „colega” de Litoral, pentru a-si alina hormonii care-i naclaisera creierii si palma dreapta! Si pe care a cazat-o la el in camera din care-i plecase sotia. S-a dovedit ca baiatul nu era nici impotent si era si foarte culant, asta spre surprinderea noastra definitiva. Cam ce mi-a facut mie Foca, n-am cum sa va povestesc deoarece fara exemplificari n-ati intelege. Si uite cum mergeam la restaurant in 6, ca si Lu isi gasise o foca.

Offf, ca bine mai era pe vremea lui Ceasca!
A propos, era si-un banc in sensul asta.
In tramvai un batrinel cu capu-n geam: „Bai, ca bine mai era pe vremea lui Antonescu!” Lumea incepe sa-si dea coate si sa se retraga cit mai departe de batrin. Asta, din nou: „Bai, ca bine mai era pe vremea lui Antonescu!” Un militian care era in tramvai il aresteaza si-l duce la sectie. „Ia zi mosule de ce era asa bine pe vremea raposatului?” „Pai tata, eram tinar si aveam o p#l@ …!” „Pai da, dar mincai mamaliga cu ceapa” „Asa e, dar ceapa o spargeam cu p#l@”