Revelion cu frison

Ieri ar fi fost o zi splendida de primavara. E adevarat ca erau -13C care, spunea google ca, „feels like -21C”, dar ce mai conta, cind „nu e niciun nor pe cer / soarele-a ramas stingher” si nici nu trebuia sa ies din casa? Si oricum am fost cheaun toata ziua, tinind cont ca m-am culcat cind in mod normal ma trezesc.

Dar cu totul altfel se prezenta situatia miercuri, cind ne pregateam de Revelion. Ca o pusesera de-o ninsoare si de-un vint, de te lua groaza. Te lua daca trebuia sa iesi din casa si sa conduci fo 50km, sau cam asa ceva, pina la locul faptei. Problema nu era atit dusul, cit mai ales intorsul, intrucit meteorologia ne anunta un dezmat hibernal, care deja incepuse. Si in asta a constat frisonul de care pomeneam in titlu. Dar si frisonul, ca orice frison, a tinut pina la al doilea pahar de scotch, care l-a indepartat din mintea-mi muncita de griji.

De fapt, ca sa fiu mai explicit, un cuplu de prieteni care locuiesc in Barrie, la fo 100km mai la nord, n-au mai putut veni fiind ingropati in nameti, iar cerul continua sa se scuture cu darnicie asupra lor. „Care darnicie, doar in cer sa fie, de la tinereeeete, pin-la batrinete” Dar problema a fost si mai cotoioasa intrucit cuplul respectiv trebuia sa aduca sarmalele si muraturile. In concluzie, masa a fost vitregita de acele produse.

Oricum, ca la orice petrecere romaneasca, a fost mincare pentru trei zile, motiv pentru care unul si-a luat jumatate de porchetta, ceva caltabos, lebar si toba (toate facute de el) inapoi acasa. Eu am luat una din cele doua tavi cu piftie, jumatate din bolul cu salata si cele doua sticle cu vin rosu pe care le dusesem si de care nu s-a atins nici dracu, cu atit mai putin, invitatii. Altii au luat inapoi un platou cu salata de beuf, intrucit doua fusesera suficiente. E, si tot asa.

Dar s-a dansat si s-a ris in draci, mai ales ca unul dintre invitati poseda un izvor nesecat de bancuri. Cum draci de le tinea minte, n-am idee? Mai ales ca tipul bate-n 82. Da’ uite ca mai sunt si zdraveni cu capul, ca in ultima vreme aud doar de emigrati, din lumea noastra-n lumea lor. Nu ca-i bine, dar e de preferat decit pe lumea cealalta. Madolciu, solistul vocal al fostei „FFN”, fiind ultimul „emigrat” de care am auzit. De fapt trebuiau sa fi venit si ei, dar din motive care-mi sunt necunoscute, n-au ajuns.

Si ca sa vezi sansa de oportunitate, drumul inapoi spre casa a fost foarte OK, mai ales ca l-am dormit integral. Vortexul anuntat a fost doar o sperietoare, cam cum e invadarea Europei de catre Rusia. E foarte adevarat ca la 3 din noapte, traficul era suficient de rarefiat, exact cum e oxigenul in Rinconada, ceea ce a contribuit la un somn linistit, fara twist-uri si scrisnit de frine.

Tortul pe care-l sectioneaza sotia in imaginea cu numarul 2, a fost facut tot de autorul caltabosilor si a fost excelent. Mai jos se vad si piftiile mele pe care le-am degresat pentru ca nimeni nu-si manifestase dorinta de-a minca untura pe piine.

Mult noroc, pace si Multi Ani sanatosi!