Sa fi fost prin ’70 si-un pic, atunci cind am inceput sa gust si eu, fara avizul parintilor, din savoarea moravurilor usoare si foarte usoare, de la malul Marii Negre. Cu cele din Bucuresti ma intersectasem deja. Si ca sa vezi ce-nseamna anturajul! Iti deschide ochii spre necunoscut. Un necunoscut care ma atragea direct proportional cu aspectul, nu cu masa. Era, ca sa zic asa, o a doua perioada a migratiilor, dar care, din pacate, n-a tinut sute de ani. Numai ca asta s-a produs in sens invers, „hoardele” venind dinspre nord-vest. In acea epoca, Litoralul romanesc iti oferea, cu darnicie, scoici de toate marimile, de toate virstele si din toata Scandinavia si vecinatati.
Tot atunci aparuse si dorinta de-a o taia spre acele tarimuri ale fagaduintei, spre care multi o luau prin miriste, expunindu-se rigorilor dictaturii proletare. Eram, insa, la fel de multi cei care incercam acelasi lucru pe cale vaginala. In fond, era mult mai placut. Iar daca nu se lega, nu dirdiiam de frica, ci din alte motive mai electrocutante. Basca faptul ca gonococul putea fi evitat mult mai usor decit granicerii pe fisie.
Evident ca multe nordiste veneau cu gindul de a-si petrece vacanta cit mai placut si cit mai adinc, dar atit si nimic mai mult. Odata reintoarse printre ghetari, se frigidizau instantaneu si uitau orgastmele estivale, intrind in ritmul vietii lor cotidiene. Dar au fost, si nu putine, care alegeau sa se marite cu aventura estivala. Ma lua cu jale cind le vedeam plingind in hohote, cu fruntea infipta in geamul autocarului, rupte de amor si bautura. Adevarul e ca amorul asta le tinea, pe majoritatea, pina ajungeau la aeroport. Ca si pe noi, de altfel, care ne napusteam, inainte ca ele sa fi ajuns in Constanta, asupra noilor grupuri sosite, in cautarea unei stridii mai sidefate.
Programul pe Litoral era cit se poate de relaxant, desi munceam din greu, din mai si pina-n septembrie, cind dispareau molustele. Un astfel de program putea fi surprinzator, pentru un sindicalist cu o viata ordonata si slujba stabila, intrucit noi activam dupa alt fus orar. Probabil ca o faceam pentru a ne adapta, „fusului” pe care ni-l doream. De culcat ne culcam pe la 11PM, ora New York-ului si ne trezeam pe la 6AM, ora L.A.-ului. In general dormeam fara vise. Asta poate si pentru ca noi oricum traiam un vis. Un vis frumos, dar cam scurt, daca e sa fiu realist.
Ziua incepea, invariabil, dupa amiaza si, in general, cu schimburi valutare. Comunistii o numeau bisnita, dar numai cind o facea poporul, nu cind o facea statul. Era o indeletnicire extrem de interesanta, intrucit aveai ocazia sa cunosti oameni cu personalitati si neveste diferite si sa-ti exersezi limbile. Nu ma refer doar la cele vorbite, intrucit cu unele dintre neveste ne intilneam mai tirziu in discoteci si ne recunosteam, iar dupa doua pahare, chiar in detaliu.
Dar sa revin, dupa ce luam de la bogati si dadeam saracilor, mai exact, luam de la nemti si dadeam polonezilor, (asta cred ca aducea putin a haiducie, dar putea fi interpretata si ca datorie de razboi), plecam satisfacuti in cautare de „seafood”. Daca nu reuseam sa pescuim nimic, desi era putin probabil, intrucit, in acele vremuri, erau scoici pe Litoral cam cit erau si-n mare, le intilneam sigur in discoteci.
Incepind din Olimp si pina in Venus, colindam in draci toate localurile care gemeau de turisti si mai ales de turiste. Pui de urs, International, Marea Neagra, Neptun, Intim, Paradis, Autonight, Impala pina ne cuplam si pe urma deveneam oameni de „casa” pentru o saptamina. Cind insa se termina séjour-ul piesei, o luam da capo, cu si mai multa incredere in viitorul nostru apusean.
Cartierul general era, de fapt, in Neptu. Mai exact, in Intim, Rainbow-ul de mai tirziu, unde ne cunosteam si unde schimbam informatii, pareri si secretii. Nu stiu exact cum era in „Club 54”, desi stiu, dar in Intim, era chiar din cale-afara de intim, la mesele asezate prin colturile obscure ale discotecii. Adica, limbile ajungeau pina-n amigdale, miinile la intersectia pulpelor, sinii la vedere si inca altele la fel de populare ca rom-cola, in care ne pluteau creierii. La trei dimineata, cind discoteca-si tragea obloanele, navaleam hamesiti in braseria de linga. Dupa un cordon bleu sau un cotlet la gratar si-un Cabernet, plecam spre hotel unde dupa un fut semi-constient, cadeam in nesimtire pina cind dimineata incepea sa mijeasca timida-n…. L.A.
Va urma
VatiClanul Papei 