Povesti nemuritoare. Oare? (3)

Pe Litoralul anilor ’70 exista o anumita scara valorica a discotecilor si barurilor de noapte, pe care o invatai fara sa urmezi vreun curs anume. Pui de urs, din Olimp, era un fel de discoteca muncitoreasca. Salvamari si asistente medicale de prin Olanda, Germania, Norvegia, samd. Nimic interesant, desi iepurasii pot sari de unde nu te astepti. In schimb Internationalul, din Olimp, era cuibul odraslelor CC al PCR. Saracul bar de noapte, desi misto ca local si ca program, gemea de securisti care supravegheau atent nicusorii si sergheii veniti in destrabalari cu baletistele corpului de balet. Exact ca-n barul Atlantic din Bucuresti. Asa ca, atunci cind aparea „suita”, imbicsita de priviri banuitoare, ne-apuca greata si ieseam ca sa nu ni se citeasca scirba pe fete.

Mai era si barul de sus, din Amfiteatru, unde „importurile” erau la fel de dornice ca oriunde pe litoral, dar mult mai rafinate. Adica erau numai femei stilate, aranjate, fardate, manichiurate, pedichiurate, epilate, de la cap in jos si mirosind de cu greu iti puteai masca reactiile. Aici puteai admira picioare zvelte pe tocuri de 12, pe care ti-ai fi alergat buzele pina spre intersectie, o noapte-ntreaga. Solduri pe care rochitele  mulate  le  deconspirau cu generozitate si pe care nu scapam nici o ocazie de a le mingiia. La inceput delicat si-n treacat iar mai apoi cu gesturi ferme si fara echivoc.  Sini pe jumatate goi sfidind racoarea noptii, cu sfircuri  infiorate  intr-o indecenta cuceritoare, dorindu-si parca  arsita unei limbi  patimase,  muncita de pofte si umezita-n Campari.

Hai gata, trezirea!!! V-ajunge, c-o sa stropiti tastatura.

Mai departe, la discoteca Neptun era comme ci, comme ça, nici ca-ca, nici foarte-foarte. Cu alte cuvinte, o discoteca populara unde se-ntimplau de toate. Ei da, dar acum ajungem la Intim, unde se intra doar pe valuta si unde nu mai vedeai mangalezi si rupti in cur. Asta era o discoteca mica, dar cu pretentii. Evident ca si in asta se intimplau destrabalari senzuale si chiar sexuale, dupa cum am povestit, dar mai rafinate, nu hop top, hai ti-o-ndop.

Un alt local cu pretentii era Paradisul, din Jupiter, unde o ardeau majoritatea artistilor, cintaretilor si in general aia care nu mai aveau loc pe ecranele televizoarelor din cauza „conducatorului iubit”. Nu o frecventam des, dar nici n-o ocoleam, desi n-am agatat nici macar un ciorap de matase in ea.

Cap Aurora era o chestie degeaba, plina de italieni si Moto Guzzi. Acolo de obicei mergeam pentru afaceri si nimic mai mult. Dar Venus, ah Venus! Ne atragea ca un magnet cu Auto-night-ul si mai ales cu Impala lui. Auto-night era discoteca pentru babardeli. Aici era imposibil sa intri singur si sa nu iesi cu vreo svenska flicka dupa tine. Poate de aceea as numi-o, discoteca prieteniei intre popoare si intre picioare. Un spatiu cu adevarat pacifist.

Mai jos, aproape de plaje, era Impala. E, aici era cotoioasa intrucit atit intrarea cit si consumatia erau in valuta. Aici nu agatai tu, te agatau ele. Aici erau fete mai coapte, cu situatie materiala stabila, cugari care cautau tineret bovin pentru monta. Cum monta era de fapt specializarea noastra, evident ca roiam ca bondarii in jurul margaretelor. A nu se intelege ca umblam lesinati, cu limba scoasa, aratind ca javrele-n calduri. Nu, tata, eram imbracati si parfumati numai in italienisme de ultima generatie si continuam sa fim figuranti, dar cu masura, ascunzind pe cit posibil intentiile. Bine, asa aratam ori de cite ori ieseam afara din casa, n-o faceam special pentru a agata vreun import.

Ecuatia era simpla. Legatura era pur estivala, fara complicatii ulterioare. Cind se intimpla sa-i cazi vreuneia cu tronc, iti mutai domiciliul. Dar asta nu inseamna ca-ti cadeau ca mustele in lapte, chiar daca erau rele de musca. Aici m-am imperecheat cu Tulla. Tulla asta parca era sora cu p#!@, asa de mult o iubea. Suedeza de prin Malmo, venise si ea la babardeli, dupa ce in prealabil discutase cu alte svenska despre dorinta nestramutata a romanilor de a-si depune icrele. Asa ca, aflind ea ca din Romania nu se pleaca nefututa, s-a hotarit sa dea iama si-n populatia daco-romana.

Eu am intilnit-o cind mai avea doar o saptamina de stat, desi mai mult nu cred c-as fi rezistat fizic. Citi o mai fi descarcat pina la mine, nu stiu ca nu ramin urme, dar stiu ca devenea extrem de generoasa dupa al doilea pahar de votca, desi generoasa era tot timpul. Saptamina respectiva as putea s-o caracterizez ca, incandescenta si desi nu-mi face cinste, Tulla parea tot timpul nefututa, de ma bagase la idei. O fi din Malmo sau din Cisnadie? De fapt era din Malmo, dar parea din Cisnadie, la cit era de arzoaica.

Marele atu pe care-l aveai umblind cu un „import” era ca te prezenta si noilor venite, de pe meleagurile ei natale. Asa ca dupa plecarea ei, ramineai cu grupul urmator. Cum ele-si comentau zilnic contactele sexuale, pina-n cele mai mici amanunte, tu erai deja vizat, ceea ce te scutea de vreun efort in plus pentru a-ti intocmi urmatorul proiect de vacanta.

Va urma.

Povesti nemuritoare. Oare? (2)

Viata de adolescent era o nebunie, in acele vremuri de rastriste si mult ma bucur ca am prins-o atunci cind trebuia. Pentru ca, vazindu-i pe tinerii de astazi si preocuparile lor, cotidiene, n-am cum sa nu-mi apreciez adolescenta. Evident ca „textele” parintesti o descriau in culori sumbre, intunecate prin care nu se putea zari linia orizontului. Ce nu stiau ei, e ca noi nu visam la orizonturile autohtone, ci la cele apusene. La cele apusene de atunci, nu la cele de acum.

Viata se redusese la muzica, dans, citit, fumat, futut si inca vreo doua trei activitati cultural-fiziologice. De printr-a 11-a, nu cred c-am mai avut manuale scolare. Dimineata serveam cafele, tigari si beletristica. Pe dupamasa o ardeam prin Moldova, la ciorba de burta, prin Casata, la vajeli, mazagrane si gagicareli, iar apoi plecam la treaba. Ce treaba? Pai aveam un oficiu ambulant si ilegal de schimbat valuta, schimburi din care statul si conducatorul lui iubit s-alegeau cu fix, p#!@. Dar cind se-nseara, ah cind  se-nseara, atunci incepea adevarata viata. Discotecile devenisera parte integranta a vietii adolescentine, locul in care evadam cu totii din realitatea socialisto-despotica si de cacat.

Frecventind aceleasi „lacasuri de cult”, ajunsesem sa ne cunoastem intre noi si sa ne consideram mai mult decit o familie. In fond ne uneau aceleasi principii, aceleasi trairi, aceleasi placeri, aceleasi dorinti, aceleasi vise, aceeasi mentalitate. Nu cred c-am cunoscut vreun „coleg” care sa nu viseze dolari, muzica , femei si emigrari, dupa cum spun si-n versurile de mai jos. Pe vremea respectiva intram intr-o discoteca pe la 6pm (Continental) si mai ieseam pe la 3am dintr-a treia (Moldova, Nord, …). Intre ele fiind cele studentesti.

Intrucit eram de-ai casei, in discotecile studentesti, toata lumea ne astepta sa incepem dansul. Devenise un fel de ritual, sus, in barul din Universitas, unde nimeni nu se apuca de bitiieli pina nu ne vedeau pe noi dansind. Tin minte cum intr-o seara, un tip, student printr-o facultate bucuresteana, s-a apropiat de noi si timid ne-a intrebat „ma scuzati, cind incepeti dansul?” Devenisem „trupa de balet”, vedete, doar pentru faptul ca dansam intr-una si eram cunoscuti de toata lumea.

Stiu ce vor gindi unii. „Ce mare rahat ati realizat cu vedetismul asta ieftin?” Pai ce sa va spun? E adevarat ca n-am creat noi valori perene omenirii, dar ne-am distrat in disperare. O disperare cu care nu ne-am mai intersectat vreodata-n viata. Pentru ca daca nu-ti traiesti momentul, virsta nu te asteapta. Nu spun ca mai tirziu ne disparuse disperarea, dar acum era vorba de restaurantele si barurile din centrul capitalei, ceea ce nu mai era acelasi lucru. Nu mai eram nici noi aceeasi. Discotecile le priveam ca pe niste copilarii. Asa ca, orice ar spune oricine, anii respectivi au fost ani unici. Asta ca sa nu spun ca priviti din afara „fenomenului’ s-ar fi zis ca suntem in competitie cu fetele din „Red Light District”. Pe considerentele de vedetism, eram invitati la tot felul de „ceaiuri” si ne duceam. Evident ca invitatiile erau avansate numai de tipe. Asa ca, dimineata dupa ce ne trezeam din bauturi, tigari si sexisme, ne intrebam prin ce parte a Bucurestiului ne-om afla, ca sa constatam ca tot prin centru eram. Era absolut superb si cred ca in afara de Circa 12 Militie, care ne fugarea prin centru sa ne tunda, n-aveam alte batai de cap.

Si sunt convins ca se vor mai gasi puritani, premianti sau deraiati, adinc patrunsi de morala comunista care citind, sa strimbe din nas. Dar daca nu stiti ce inseamna sa iesi la 3 dimineata din discoteca, dupa ce ai dansat  lipit cu erectia de-o „prospatura”, incins de sarutari patimase, palpind febril sinii si coapsele inedite care ti se ofereau cu darnicie. Daca nu stiti ce inseamna sa cumperi in toiul noptii piine si parizer de la Vulturul de Mare pe care sa le maninci pe-o banca-n Sf. Gheorghe, in timp ce salubritatea spala bulevardul Magheru. Daca nu stiti ce inseamna sa furi doua iaurturi din fata vreunei alimentare, cu care sa-ti domolesti fierbintelile interioare. Daca nu stiti ce-nseamna sa nu afli niciodata cu cine te-ai sexualizat intr-o noapte de vara, cind posedati de instincte primare ati uitat de introduceri si complezente. Atunci habar n-aveti ce-ati pierdut si puteti sa strimbati din nas pina faceti deviatie de sept.

Adolescenta

by papa

Eu inca eram prins in jocuri,
Cind tu m-ai luat dintre baieti,
Ca sa aprinzi in mine focuri,
Si mintea-mi vergina s-o-nbeti.
*
Iar sufletelui de infante,
Adinc saditu-i-ai mistere,
Si-mi surprindeam gesturi pedante,
Sub priviri tandre, efemere.
*
Noptea intreaga era ziua,
Si nu-mi pasa de-i luni ori vineri,
Ziceau ca batem apa-n piua,
Si ce-i cu asta? Eram tineri.
*
Boemi ai unei lumi latine,
Incorsetata de-o dementa,
Ce trimbita ca totu-i bine,
Dar suferea de impotenta.
*
Da’ cine dracu-si batea capul?
Cu gindul la capitalism,
Rideam de ne durea stomacul,
De aparentul comunism.
*
Caci vinuri ne curgeau prin vine
Si petreceam pe la Bordei,
Prin Athenee si prin Cine,
Sau pe la Vila 23.
*
In discoteci, pe Litoral,
Atunci sublim si decadent,
Frivoli, pe-ai tineretii val,
Intr-un tumult incadescent.
*
Dorindu-ne, toti ” pui de lei „,
Citeva lucruri cu ardoare,
Valuta, fite si femei,
Un pasaport si-o emigrare.
*
Au fost ani veseli,ani nebuni,
Ani de-mpliniri si de distractii,
Cu ceaiuri, baruri, sesiuni,
Ani de sclipiri si aberatii.
*
Gindind la ei inima-mi salta,
Ca s-au topit ca visu-n zori
Si-n lacrimi, ochii mi se scalda
Si nu stiu cum, ma trec fiori.
*
Privirea-mi uda-n gol se-afunda,
Treaz sunt, dar nu imi simt prezenta,
Pling, rid iar fruntea imi asuda,
Rememorind adolescenta.

***

Va urma