Astazi am aflat cu aceeasi bucurie cu care am aflat, copil fiind, ca voi primi in dar o bicicleta Diamant, ca nu vom mai avea invitati de Craciun si Anul Nou, ci ca noi vom fi invitatii altora. Repetati va rog dupa mine:
Nu ca nu-mi place sa am invitati, ca am tot avut de-a lungul timpului, dar corvoada, de dupa, ma sperie mai rau decit mutra lu’ Toiu de la Externe. Stiu, l-am chema pe Mark, poponarul, care serveste, stringe si spala vasele, dar oricum ramin destule de curatat si aranjat chiar si dupa ce dispare el. Ca nu stiu cum se face, ca sunt 40 sau 10, delanjul e acelasi.
In fine, anul asta voi fi doar la cheremul … meu si sigur al sotiei. Ca desi a declarat ca nu-si doreste sarmale, am asa un quel que chose care-mi spune ca va trebui sa fac fo 30. Basca Bradul de Craciun, pe care desi nu trebuie sa-l achizitionez, nu e nicio placere sa-l car din storage room, sa-l montez si sa-l impodobesc. Si dupa cum s-a observat, treaba asta am executat-o inca de la sfirsitul lui noiembrie. Ca daca Piratul e la casa lui, toate muncile anevoioase mi-au cazut direct in circa.
Totusi, de scapat n-am scapat de bucatareala. in primul rind am executat, pentru noi, ai casei, un salam, o bresaola, o capicola si un lonzino pe care vi-i voi arata cind vor fi gata, ca acum sunt atirnati in frigider, la uscat. Dar am de facut si piftie pentru 15 persoane, ca de Revelion fiecare duce cite ceva. Bine, totusi, ca nu trebuie sa duc si de Craciun. P-asta il rezolv cu o sticla de scotch, pe care nu trebuie sa-l distilez eu, ca n-am ajuns si scotian.
Si desi, de obicei, astept aceste sarbatori cu nerabdarea cu care-mi beau paharul cu bourbon, acum abea astept sa treaca. Caci odata trecute, Florida mi se arata in toata splendoarea ei tropicala. Si asta nu-i putin lucru cind te afli incercuit de-o iarna canadeza.
VatiClanul Papei 