Branzino alla papa

Cine spune ca urasc munca, sa-si revizuiasca afirmatia, chiar daca in realitate o urasc. Si din cauza de ura, ma observ muncind zilnic, fara ca nimeni sa mi-o ceara. Si nu stiu cum se face dar numai idei de clasa muncitoare-mi strabat sinapsele. Ca daca e vorba de un ceai, un ou prajit, un „hop, top hai ti-o-ndop”, n-ar fi fo urgie, numai ca eu am talentul de-a ma baga in ceea ce-mi solicita la maxim sistemele muscular si nervos. Oi fi blestemat?

Recunosc ca n-am mai manevrat foietaje, noroc cu instructiunile de pe cutie. De unde or fi aparut in freezer, nu stiu, dar daca le-am gasit, mi-am zis ca n-ar fi rau sa le folosesc. Si cum in acelasi freezer zaceau si doua fileuri de sea bass, iacata cum a-ncoltit ideea. Problema e ca treaba cu foietajul e cotoioasa. Adica topeste untul, ia foaie cu foaie si unge-o pina-ti epuizezi rabdarea, daca-s rupte, potriveste-le. Iar ca sa execut cuiburile din imaginile de mai jos, alt chin, alt blestem. In fine, intr-un final am reusit sa le bag la cuptor si sa mozolesc intreaga bucatarie, cu tot cu ustensile.

Apoi m-am apucat de bass-ul respectiv. Am fiert un ibric cu apa si am turnat-o peste cele doua fileuri pentru a le putea beli de piele, fara efort. Ca din piele imi propusesem doi cips crocanti. Apoi am ciopirtit carnea si am calit-o-n unt cu ciuperci, usturoi, ardei gras si condimente. Dupa care am lasat compozitia, intr-o sita, la scurs, ca zeama, desi buna, n-ar fi facut bine foietajului. Dar de aruncat, n-am aruncat-o. Am pastrat-o ca sos in caz ca ar fi fost necesar. Dupa ce compozitia a ramas vaduvita de zeama, i-am administrat ceva brinza rasa si am bagat-o 20 sec. in microwave ca brinza sa lege compozitia. Am avut ceva probleme cind am scos foietajul de pe forma, dar pina la urma mi-a iesit si operatia asta. In final, am umplut cupele rezultate cu compozitia brinzoasa si le-am infipt si cele doua cips-uri ca sa se inteleaga ca azmesticul e fishy.

The Chin

Asta-i era porecla, „Chin”. De fapt se numea Vincent Gigante si fusese racolat de Vito Genovese inca de pe timpul cind incepuse sa boxeze. Iar dupa ce Don Vito a platit operatia la care a fost supusa mama lui Gigante, acesta a devenit protejatul si omul de incredere al Familiei. De fapt el a organizat tentativele de asasinat ale lui Costello si Gotti. Mai tirziu, dupa moartea lui Genoveze, in ’69, Gigante a devenit un temut Godfather in New York, pe „parcela” lui.

Particularitatea acestui criminal, a fost faptul ca pentru a induce in eroare politia timpului, a jucat rolul dementului pentru multi ani si l-a jucat foarte bine. Intotdeauna cind iesea din casa, era in pijama, cu halat de baie si papuci in picioare. De fapt a si obtinut, cu bani si relatii, un certificat medical de schizofrenic. Si de aici o alta porecla, „Oddfather” Era un tip extrem de precaut. Toate meetingu-urile lui erau stradale, pentru a nu fi interceptate de potera.

Acest „teatru” a fost foarte eficient timp de citiva ani buni, politia neputind obtine vreo dovada impotriva lui, desi era urmarit. Asta pina cind a fost dat in git, demascat, judecat, condamnat si inchis.

Aici puteti afla mai multe detalii despre acest Oddfather.

Ieri, ascultind dezvaluirile lui Turcescu referitoare la anularea alegerilor si faptul ca Nicusor a fost implicat direct, inca din ziua anularii, mi-am amintit instantaneu de Gigante. Oare de ce? Evident ca exista unele diferente, pentru ca Gigante incerca sa induca in eroare politia si justitia, nu intreg poporul.

PS. Si ca tot vorbim de mafioti, in leaganul mafiei, Las Vegas, Max tocmai a cistigat cursa F1.