
Frunza verde de mohor
De Craciun, un Nicusor,
Da cadouri la popor.
Si-a decis sa va dea jugul,
Ca sa trageti usor plugul,
Din zori pin-se lasa-amurgul.
Ca pe multi i-a durut cotul,
Si-uite-asa au pus iar botul,
Dindu-i bolnavului votul.
Dar votul fu cu necaz,
Ca-n loc de apa si gaz,
V-a pus jugul pe grumaz.
Si-ati ramas flaminzi si goi,
Inselati de-un martafoi,
Ce nu da doi bani pe voi.
Ati crezut niste excroci,
Toti corupti si dobitoci,
Minati de o Van der Floci.
Stati in case, nu in strada,
Doar nu vreti ca Floci sa creada,
Ca binele-i doar de fatada.
Intr-un fel va dau dreptate,
Ca dac-ati avea de toate,
V-ati plictisi peste poate.
Somn usor, fiti linistiti!
Ca, oricum, asta doriti.
„Lei” docili, supusi, cuminti.
Pupati moaste an de an,
Asteptind umili in van,
Mila de la Barosan.
Iar de supara-adevarul,
Blamati si voi autorul,
Ca v-a ranit grav amorul.
PS. Si-as mai spune un … ceva.
Daca miine s-ar vota,
Tot pe Nicusor l-ati vrea.