Ce-ti doresc eu tie, biata Romanie, Fosta tara demna, mindra si slavita, Fii, pe mai departe, supusa numai … tie, Chiar daca si alesii te-ar vrea inlantuita!
Nu te-au rapus ei hunii, tatarii sau mongolii, Nici turcii nu ti-au pus turbanul lor pe cap. Cum sa te lasi distrusa de ale Frantei molii, De-un dobitoc olimpic, o toanta si-un casap?
Azi euro-marxismul, ce libertatea-ti curma, Te-a declarat vasala, condusa de retarzi. Trezeste-ti, Romanie, romanii de pe urma, Sa-ti arda putregaiul si gasca de bastarzi!
Era si-atunci mare nevoie de cenaclu, Numai c-acum, patriotismul s-a scurs, ca ploaia, in canale. Straini si tradatori au pus gheara pe tara, Iar neamul nu mai are, in vers, cin-sa-l uneasca, Ca-n ochi sa-i scuipe si crunta socoteala sa le ceara, „Tradatorilor de Tara„
Ați cultivat și vântul și furtuna Și n-ați avut măcar un lucru sfânt, Ce iese după voi v-a fost totuna Ați ofensat și oameni și pamânt. Nu v-a fost mila nici măcar de mame, Ați aruncat idei în pușcarii, Voiați să moara patria de foame Și, dacă-ați mai putea, ați mai voi. Ați ars cuvintele limbii romane Pe ruguri de-mprumut, duhnind urât Din câte trei ciobani aflați la stâne Voi pe toti trei rizind i-ati omorit. Nu v-a fost greu și nu v-a fost rușine Să macinați ținuturi și statui, Voi, fii ai pustiirilor străine Printi sumbri ai domniei nimanui. Tradând pe Basarabi, pe Brâncoveanu Ați încercat sa stingeți acest neam, Voi v-ați vândut și inima și lanul Și cifru-n care noi ascunsu-ne-am. Ați îndoit lumina țării dreapta Si ați murit visând-o în noroi, Iar azi când nici mormântul nu va rabdă Mai reveniti in lume ca strigoi. Voi, care cu o furie dementă, Sfidind istoria acestei țări Daduseți Romania în arendă Închiriind-o celor patru zări, Ați dus în capitalele străine Acelor ce și azi valeți plătesc, Pamânt de-al nostru, soclu de suspine, Și-ați dus chiar subpământul românesc. Coșmare țin pe cer această noapte Și voi mai apareți din când în când Când vă aruncă gropile urlând Că nu mai pot nici ele să vă rabde. Însa acum, când șansa nu mai este Să vindeți patria, batrâni strigoi, Voi ne salvați de sumbră-va poveste Vânzându-vă din viciu, voi, triștii, între voi.
(Adrian Paunescu – Manifest pentru mileniul III, Ed. Eminescu, 1984)
Orele noastre de masa sunt, in general, 7 – 12 – 17. Iar asta se-ntimpla, fie ca e weekend, fie ca nu e. Asa ca la aceaste ore nu raspund la provocari. Zilele le incepem, invariabil, cu breakfast-ul. Am incercat noi sa le incepem cu lunch-ul, dar n-am reusit. Mai ales eu, carele la 3 sau 4 din noapte sunt drepti, ca viezurele.
Asa caci, cu noaptea-n cap si ochii cirpiti, am executat o salata de fructe. Nu ca-mi arde mie buza s-o dau in dulcegarii, dar daca asta-si dorea sotia, era firesc sa-mi doresc si eu. Pai, nu? Si cum cumparasem doua dragon fruits, care sunt produsul unei specii de cactus, am folosit si coaja unuia pentru o prezentare mai gigea. In salata am mai pus, pe linga miezul acestui fruct, ceva ananas, blueberries, papaya si capsuni. Din zahat ars am facut si un sugiuc, care ar fi trebuit sa iasa dantelat, asa cum il vizualizasem in creieri mei somnorosi si cum imi iesise in alte dati, dar bag sama ca de data asta mi-a tremurat mina. Singurul lucru laudabil e ca toata casa mirosea a zahar ars, ceea ce dadea un iz de sarbatoare.
La prinz, din motive de cafea si napolitana consumate pe la 10, plus un smoothy facut din celalalt dragon fruit , am servit ceva subtire. Citeva fisii de bacon cu o salata de mix beans. Dar tot din serviciul cu farfurii patrate. Ca asta e explicatia titlului.
Iar pe la cinci, am executat niste fileuri de podock cu cartofi prajiti si tzatziki. Pestele l-am dat prin corn starch si bere, nu prin faina, ca sa fie mai crocant la suprafata. Un fel de tempura. Si pot spune ca initiativa a meritat si-o voi repeta.
Asta este nume de la care a derivat mult mai cunoscutul, Portugal. O tara mai mult interesanta decit frumoasa, mai ales datorita fenomenelor naturale si climatului. O tara mica, curata, civilizata, nici saraca, nici bogata, dar cu o cultura superba si o limba imposibila. O tara cunoscuta pentru ospitalitate, arborii de pluta, fotbal si portocale amare. O tara linistita, la marginea de vest a Europei in care multe celebritati europene s-au stabilit sau isi petrec parte din viata. Altii, au ales-o ca loc unde sa-si savirseasca exilul. O tara al carei popor prefera sa cinte si sa petreaca, ca-n mai toate tarile meridionale. O tara renascuta dupa cutremurul devastator din 1755 cind numai in Lisabona se banuieste ca au murit in jur de 60K de oameni. O tara pe care am vizitat-o de vreo patru ori, datorita iernilor cu temperaturi primavaratice, a pestelui fript, a restaurantelor cu muzica fado live si a numeroaselor atractii turistice. Turism care constituie o ramura extrem de importanta a economiei. O tara in care risul prostesc al Nicusorului ar putea fi trecut cu vederea. O tara in care muzica, buna dispozitie si „ole”-urile din Campo Pequeno i s-ar potrivi ca o manusa boului Bolojaf. O tara pe care le-o recomand celor doua jigodii pentru binele poporului roman si unde-si pot duce concubinele, asa cum a fost dusa si Lupeasca de un alt nenorocit, pe nume, Carol al II-lea.
„Eforturile de restabilire a pacii in estul Europei, dau in clocot. Capeteniile nu mai vor razboi” E pe dracu! Chiar asa? Ia zi sa faci plici ca leprele-si doresc pacea! Hm, n-aud pe nimeni sa faca plici. Oare de ce? E asa un mare lucru sa ordoni incetarea focului? Pai n-ar fi, dar s-au prapadit sute de miliarde de euro, alte sute de miliarde s-au prapadit in armament distrus si sute de mii de vieti omenesti s-au prapadit cu binecuvintarea lui Biden, Nuland, Boris Johnson si Zele. Numai ca, din punctul meu de vedere, nu doar pierderile materiale, financiare, militare si umane impiedica pacea, ci secretele morbide care pot iesi la lumina. Asa ca pretul pacii depaseste cu mult trilionul evaporat intr-un razboi pierdut inainte sa inceapa. Disparitia cartuselor poate fi urmata de aparitia catuselor. Pacea pe care o va accepta Rusia poate ingropa vestul salbatic si toti pistolarii lui. Asta e si motivul pentru care UE propune modificarea planului de pace american in asa fel incit sa fie total inacceptabil pentru Rusia.
S-a intrebat careva de ce oare UE si Ucraina cer cu inversunare ca pacea sa fie insotita de-o amnistie generala? Ce sa se amnistieze? Furtul? Pai da, ca din sutele de miliarde donate Ucrainei, se pare ca fo citeva zeci n-au mai vazut „lumina” razboiului, ci conturile personale ale celor care au dat si ale celor care au primit. Dar hai sa spunem ca era de asteptat ca un 10% sa se evapore in clocotul razboiului. Dar laboaratoarele de cercetare a armelor biologice ajunse sau in curs sa ajunga pe mina rusilor si despre care se vorbea intens la inceputul conflictului? Dar acele laboratoare farmaceutice in care se amalgamau otravurile vaccinabile ale lui Fauci? Dar traficul de organe atit de popular pe timp de razboi? Dar experientele medicale interzise, posibile numai intr-o tara corupta pina-n maduva ideologiei naziste, cum e Ucraina? Oare astea sa fie asul din mineca lui Putin cu care l-a „convins” pe Trump sa spuna „pace sau pass”? N-ar fi exclus ca situatia sa se prezinte ca in clipul urmator.
Oare sa fi fost NATO care a finantat toate aceste practici criminale? Nu stiu, intreb si eu ca tot omul de rind care e tinut in bezna.
Si va declar, cu mina strinsa pe ciocan (secera n-am avut niciodata), ca am, … asa,… o intuitie, ca tot a ajuns intuitia la moda de cind il bintuie pe oligofren. O intuitie care-mi sopteste ca in inconstienta lor cronica, capeteniile apocalipsei, convinsi fiind ca Rusia va vomita, economic si militar, n-au distrus urmele experientelor sociopate pe care le-au efectuat in cel mai nazist stat european. Dovezi cu care Rusia poate blackmail „elita” europeana si nord-americana, pe timp de pace. Ca pe timp de razboi dovezile n-ar ajunge, cu siguranta, in vreun tribunal international.
Dar pina sa se intimple ce se va intimpla, ca pace nu cred ca va fi curind, tu, membru de rind al UE trebuie sa fii cuminte, supus si
Intentia era sa bag un post politic, ca la cite nenorociri face tandemul retardo-mafiot din cele doua principale „palate” ale Bucurestilor, as avea o multitudine de subiecte, de la o ora la alta. Dar observind ca politica ii oripileaza pe romani si ca interesul lor major il reprezinta „piine si jocuri”, ca doar si Traian ne-a fost parinte, am decis sa tac. Ca acum pe bune, de ce sa inoportunez cu pesimismele mele politice linistea si consensul in care traiesc cei de-acasa? In fond nu m-a ales nimeni s-o fac. Ca sunt vreo 2-3-5 care sunt interesati, e drept, dar restul par multumiti cu stirile pline de optimism si buna dispozitie ale A3, b1 si RoTv. Iar daca stau in cur si-n apa rece, analizind cu simt de raspundere situatia actuala si indemnurile suveranistilor, „in Dumnezeu e speranta” imi dau seama ca poporul are dreptate sa indure in liniste si sa-si doreasca circ. Ca daca Barosanul, care e cel mai tare din parcare, e incapabil sa striveasca mafia, cum dracu sa reuseasca ei care, prin definitie divina, sunt neputinciosi? Bine, divinitatea-i aseamana cu o turma de oi, dar eu nu-mi permit, nefiind nici oaie, nici divinitate.
Asa ca mi-am propus s-o dau pe literatura. Da’ nu aia a lui Cronin. Nooo! Aia a lu’ NATO. Bine, e adevarat ca in ambele „literaturi” anglosaxonii detin majoritatea meritelor. Singura diferenta ar fi ca meritele lui Cronin sunt reale, pe cind cele ale NATO sunt flancate de ghilimele.
Ca o fi reala relatarea de mai jos, au ba, nu stiu, dar ce stiu e ca acum citeva zile s-a pomenit, oficial, de un atac nimicitor al rusilor asupra Odesei in care se mentiona ca portul a fost distrus. Ca a fost portul, cum au anuntat ucrainenii si presa globalista sau Citadela (baza NATO), dupa cum au declarat rusii, ramine sa constatam in perioada urmatoare, dar eu tind sa nu-i cred pe cei al caror scop zilnic e dezinformarea opiniei publice. Pentru ca toate declaratiile lor „oficiale”, mai devreme sau mai tirziu, s-au dovedit a fi propaganda mincinoasa. Si nu ma refer doar la acest conflict armat, ci si la „pandemie”, la „binefacerile” vaccinarii, la „democratia” europeana, la „libertati si drepturi cetatenesti”, la „independenta” statelor suverane, la „neamestecul” in politica altor tari, la „ajutor”, la incalzirea globala si „influenta nefasta a basinilor” emise de paricopitate, la „impartialitatea” justitiei, la „respectarea drepturilor omului si a conventiilor internationale”, la „pericole” inexistente, la dorinta lor de „pace” si cite si mai cite. Toate s-au dovedit a fi minciuni odioase si de aceea le-am „ghilimalizat„
Asa caci, va recomand sa cititi cele ce urmeaza. Subliniez ca nu spun sa le si credeti. Asta cu crezutul va apartine in totalitate. As fi vrut sa spun „quod erat demonstrandum”, dar stiut fiind ca multi refuza sa creada pina si evidentele irefutabile, renunt.
VatiClanul Papei 